Arta de a trai cu eleganta – față de tine și față de ceilalți

arta de a trai cu eleganta - marina rujoiuArta de a trăi cu eleganță face referire nu doar la bunele maniere și bunul simț în general. În articolul de față o să mă refer mai mult la a dezvolta relații elegante cu tine și cu ceilalți, în viața personală și în business.

Focusul meu este să găsesc tipare care funcționează și tipare care nu funcționează, atât în dezvoltarea personală cât și în dezvoltarea profesională.

Acum o să mă refer la patru tipare specifice care nu funcționează, mai mult, prin activarea și folosirea excesivă a acestor tipare obținem efecte de genul:

  • ducem o viață lipsită de eleganță;
  • progresăm greu în carieră sau deloc;
  • dezvoltăm relații tensionate cu ceilalți;
  • blocăm potențialul nostru;
  • blocăm potențialul celor din jurul nostru.

Arta de a trăi cu eleganță, dincolo de hainele pe care le porți și dincolo de exprimări elegante în vorbire, se referă la eleganță internă, la autenticitate, la apreciere, la recunoștință, la echilibru, la a fi fericit pur și simplu. Probabil ar merita scrisă o carte despre arta de a trăi cu eleganță, poate la un moment dat o să o și scriu :), însă acum o să mă opresc doar la patru lucruri punctuale.

Uneori, pentru a progresa sau a obține un rezultat este nevoie să faci ceva, însă alteori este nevoie doar să nu mai faci ceva. Efectele nu se obțin doar făcând ceva, ele se obțin atunci când încetezi să faci ceva ce faci conștient sau inconștient. Prima dată am crezut că sunt lucruri prea simple care să fie abordate într-un articol, apoi fiindu-mi prezente în minte, am observat constant pe propria piele, în relațiile cu ceilalți,  în relațiile celorlalți cum 3 comportamente au efecte devastatoare pe cât de inofensive ar părea la prima vedere.

Sunt convins de un lucru și anume că niciunul din cele patru comportamente nu va reprezenta o noutate pentru tine. Sunt comportamente pe care le întâlnim la tot pasul și chiar asta este o problemă, că le întâlnim la tot pasul, iar a doua problemă este că le vedem de obicei la ceilalți și considerăm că la noi nu sunt prezente.

Profit de bunăvoința ta și te rog să citești până la capăt. Totodată sunt conștient că pe măsură ce citești îți vei spune în sine că nu e cazul tău, sau poate vei avea tendința să minimizezi sau negi tot ce citești. Oricum ar fi, cel mai simplu este să le vezi ca pe un exercițiu de sinceritate, iar la sfârșit, dacă ai rezonat cu ce am scris, oferă un like, un share sau lasă-mi comentariul tău. 🙂

Arta de a trăi cu eleganță este blocată de cel puțin patru lucruri:

  1. dorința de a avea o opinie despre orice;
  2. dorința de a avea dreptate întotdeauna;
  3. dorința de a demonstra că nu va merge sau a critica;
  4. dorința de a demonstra că ești mai deștept decât ceilalți.

Să le luăm pe rând 🙂

1. Dorința de a avea o opinie despre orice

Pare în regulă să ai o părere și este bine să ai opinii. Totuși când toată ziua faci doar acest lucru apar cel puțin 4 efecte:

  • ceilalți nu sunt interesați întotdeauna de opinia ta (uneori nici chiar când te întreabă);
  • irosești energie inutil;
  • îți blochezi resursele interne;
  • ceilalți vor începe să te ocolească (și nu știi de ce).

E greu de spus ce înseamnă să-ți dai mult cu părerea, ce însemnă să-ți dai puțin, totuși uită-te în jurul tău când oamenii își spun  părerea. De obicei când se întâmplă acest lucru, relațiile sunt tensionate. Pentru a fi clar, cred că a-ți da cu părerea este benefic în multe cazuri, conduce la progres, permite îmbunătățiri, este chiar binevenit în multe cazuri. Acum eu mă refer la acele cazuri în care datul cu părerea este distructiv. Să luăm câteva exemple de ”dat cu părerea” care mai mult strică decât ajută:

  • cineva vrea să facă ceva, iar tu începi să-ți dai cu părerea neîntrebat;
  • oamenii sunt așa cum sunt, nu trebuie să-ți dai tu cu părerea despre tot ce fac cei din jurul tău (fie că fac bine, fie că fac rău);
  • lucrurile sunt așa cum sunt, nu este nevoie de părerea ta ca ele să existe în continuare;
  • unii oameni au defectele lor, nu este nevoie de părerea ta pentru a le scoate în evidență;
  • oamenii au visele lor, dacă poți încurajează-i și ajută-i și mai puțin dă-ți cu părerea;
  • dă-ți cu părerea mai puțin despre ce fac ceilalți (poți să-ți dai cu părerea mai mult despre ce faci tu).

A-ți da cu părerea despre orice este un obicei care doar îți distrage atenția de la cine ești, de la ce ești, de la ce poți face, de la ce poți deveni. Este un obicei care te deconectează de esența ta. Același efect se obține și când este vorba de ceilalți, cu cât îți vei da mai mult cu părerea cu atât vei fi mai ocolit, mai puțin promovat, mai puțin agreat, mai puțin plăcut. Datul cu părerea excesiv, de regulă, în mod paradoxal este o dovadă de superficialitate și nu neapărat vei face o impresie bună cum ar părea la prima vedere. Amintește-ți că partenerii buni de conversație sunt cei care știu să asculte nu cei care știu să vorbească.

Ce ai putea face în loc de a-ți da cu părerea? O să răspund la această întrebare la finalul articolului unde o să abordez și situații în care poate ai de-a face cu asemenea oameni.

2. Dorința de a avea dreptate întotdeauna

Deja aici aveam de-a face cu o variantă îmbunătățită (în sensul rău) a datului cu părerea. Dorința de a avea dreptate întotdeauna nu poate reprezenta decât un ego nemăsurat de mare, o competență redusă, o lipsă de viziune și o lipsă de respect pentru oameni și sentimentele lor. Cred că le-am enumerat cam dur… scuze:)

Tu chiar crezi că este cineva interesat ca tu să ai dreptate? Crezi că cineva este fericit dacă tu ai dreptate? Pun pariu că nu! Probabil un cititor care vrea sa aibă dreptate, acum, ar încerca să-mi spună că eu nu am dreptate și eventual mi-ar da o succesiune de argumente logice în care mi-ar explica că cei care vor să aibă dreptate încercă doar să fie corecți și să analizeze toate informațiile disponibile etc. Iar eu i-aș spune că are dreptate, deoarece cu oamenii care vor să aibă dreptate nu are sens să-ți irosești timpul, pentru că, oricum, pe ei îi interesează să aibă dreptate, iar singurul fel în care îi poți face fericiți este să le dai dreptate, așa că de ce să nu o faci cât mai repede?

La fel ca și în cazul precedent, este important în anumite situații cine are dreptate și cine nu, este important să știm cine încalcă legea sau nu, este important să-ți asculți contabilul, că el are dreptate când îți spune ce e bine și ce nu, însă nu la aceste cazuri mă refer aici. Acum mă refer la conversațiile cotidiene, frecvente, între colegii de la serviciu, între partenerii de afaceri, între clienți și companii, în cuplu, în viața de zi cu zi în general.

Cât oare trebuie să fii de mic, ca să vrei să ai întotdeauna dreptate? Crezi că vei crește mai mare în ochii celorlalți? O să o spun franc. În ochii celorlalți vei fi și mai mic decât crezi tu că ești de mare, chiar dacă la final ai avut dreptate. Acum este important să te decizi ce este mai important pentru tine: Este mai important să ai relații bune sau să ai dreptate? Este mai important să ai dreptate în loc să faci o afacere? Este mai important să ai dreptate decât să faci fericit pe cineva? Chiar nu sunt lucruri mai importante pentru tine decât a avea dreptate? Eu sunt sigur că sunt, doar că atâta timp cât nu te ocupi de ele, ai doar dreptate! Ce efecte obții vrând să ai întotdeauna dreptate:

  • oamenii din jurul tău chiar nu sunt interesați să aibă în jurul lor doar oameni care vor să aibă dreptate, ei vor oameni, la fel ca și ei, care se mai înșeală :);
  • când ai dreptate, pui conversațiile în argumente logice, zdrobind emoțiile și implicațiile acestora. Chiar suntem oameni, iar a vrea să ai dreptate întotdeauna neagă acest lucru;
  • nu va spune nimeni la final că ești mai deștept, uneori te vei alege pe bună dreptate cu etichete de genul: este inuman, ce om fără viziune, nu-ți pasă decât de el, chiar nu înțelege… etc. Nu te gândi că nu spun aceste lucruri ceilalți, doar că nu o fac de față cu tine să nu intre într-o dezbatere inutilă;
  • dorința de a avea dreptate nu te ajută să progresezi cam în niciun fel. Doar când ești interesat, ce nu faci bine poți să îmbunătățești;
  • dorința de a avea dreptate denotă lipsa de eleganță față de ceilalți, de ce sunt ceilalți, de ce fac ceilalți și de ce simt ceilalți;
  • pierzi timpul! chiar nu ai alte lucruri mai interesante și mai utile de făcut?

3.Dorința de a  critica sau demonstra că nu va merge

Dacă în prima categorie aveam doar obiceiul de a-ți da cu părerea, în a doua aveam dorința de a avea dreptate, acum intrăm mai în profunzime. Aici nu ne mai referim doar la a avea dreptate într-o conversație, ci la situația în care cineva vrea să facă ceva, iar tu ai obiceiul să-i demonstrezi că o va da în bară. Dacă poți ajută-l, nu-l mai critica! Dacă vrei să demonstrezi că nimic nu merge, probabil încerci să demonstrezi că doar tu știi, din nefericire, dacă nu ai o soluție, ai dreptate degeaba.

Din nou, vreau să punctez că aici nu discut despre managementul riscului sau despre a anticipa anumite lucruri în vederea luării unor măsuri. Mă refer la obiceiul de a-i descuraja pe ceilalți și de a-i critica. Critica este unul dintre cei patru călăreți care prevestesc despărțirea într-un cuplu.

Critica excesivă nu face decât să-i îndepărteze pe ceilalți de tine. Dacă poți ajută, vino cu soluții, nu doar să demonstrezi că ceilalți sunt proști. Ai putea să ai dreptate să demonstrezi că ceilalți sunt proști, ar putea să-ți și iasă, însă îți mai iese ceva, doar demonstrezi că ceilalți încearcă să facă ceva și tu nu faci nimic. Nu doar că îți dai cu părerea, nu doar că încerci să ai dreptate, mai încerci și să demonstrezi că ceilalți sunt incapabili să facă lucrurile să meargă.

Critcând, nu vei reuși decât să scoți din ceilalți tot ce au mai rău, îi vei demotiva și îi vei îndepărta de tine. Când critici, în primul rând, strălucește doar capacitatea ta de a nu fi capabil să treci la acțiune. Toți oamenii greșesc, chiar nu este nevoie de cineva care în mod constant să scoată în evidență acest lucru. Eu mă uit în jur și văd oameni cu realizări mari, văd oameni fericiți, văd oameni echilibrați, iar acești oameni nu au obiceiul de a critica. Critica este semnul neputinței personale. Cu cât o faci mai mult cu atât mai neputincios vei deveni.

4. Dorința de a demonstra că ești mai deștept decât ceilalți

Dacă ai această dorință atât de mare, probabil că nu ești. Îmi pare rău să o spun. Fiecare este deștept în felul lui, fiecare are anumite abilități, fiecare are o experiență de viață, fiecare are anumite sentimente. Când ai obiceiul de a demonstra interlocutorului întotdeauna că tu ești mai deștept decât el, singurul efect pe care-l obții este să naști un sentiment de dezgust. Chiar crezi că interlocutorii tăi sunt interesați dacă tu ești mai deștept decât ei sau nu? Eu am bănuiala că nu. Eu am bănuiala că ceilalți nu sunt interesați absolut deloc. Mai am și bănuiala că ceilalți nu sunt interesați de ideea că ei ar fi mai proști, pentru că, de fapt, asta reiese dacă tu vrei să demonstrezi că ești mai deștept.

Ideea este că, uneori, chiar poți fi mai deștept, nu despre asta e vorba, însă în situațiile în care nu contează, în viața cotidiană, în conversații, dacă vrei tu să demonstrezi că, de fapt, tu știi cum stau lucrurile, tu știi mai multe, tu deții adevărul absolut, nu-ți vei hrăni decât egoul tău, cu efecte dezastruoase asupra celorlalți.  De obicei sub expresia DA, dar… , ai dreptate, dar… se ascunde un deștept, care și-a rafinat tehnicile. Îți dă dreptate ca în secunda doi să te desființeze! Vrea el/ea neapărat să aducă valoare unei discuții, invocând o excepție sau un aspect pe care nu l-ai enunțat.

A vrea să crezi tu că ești mai deștept te oprește și din a te dezvolta cu adevărat. Personal, eu chiar caut oameni deștepți să învăț de la ei, fie că e vorba de marketing, de dezvoltare personală sau de training. Nu poți învăța dacă crezi că tu ești deștept, nu poți auzi ideile bune dacă tu ești ocupat cu a avea dreptate, nu poți înțelege ce simt oamenii dacă tu ești preocupat cu a avea dreptate. Ce este mai important pentru tine decât a avea dreptate? Pentru că sigur este ceva mult mai bun decât a avea dreptate.

Arta de a trăi cu eleganță fără aceste 4 obiceiuri

Întrucât majoritatea timpului mi-o dedic studiului potențialului uman, am constatat că aceste 4 obiceiuri simple țin în loc mulți oameni. Îi țin în loc să progreseze, îi țin în loc să se dezvolte, îi țin în loc să-și exprime adevărata valoare, esența și potențialul. Aceste obiceiuri sunt distructive personal și profesional, nu doar în raport cu ceilalți ci și în raport cu cel care le practică.

Acest articol nu l-am scris pentru cei care practică cu o măiestrie desăvârșită aceste patru obiceiuri. Articolul meu nu-i va atinge pe acești oameni. Cum spunea Adrew Carnegie, Nu poţi împinge pe nimeni să urce o scară dacă nu este dispus să o urce singur.

Citind acest articol ai putea să te regăsești într-una dintre următoarele 4 situații:

  1. nu-ți dai încă seama dacă tu practici asemenea obiceiuri;
  2. ai realizat că uneori practici cu intensitate mică sau medie unul sau mai multe din cele 4 obiceiuri;
  3. crezi că le practici, dar ai tu argumentele tale pentru care vrei să le menții;
  4. nu ești de acord cu nimic din ce am scris.

Dacă ești în situația 4 ar trebui să te decizi ce negi mai mult: că aceste obiceiuri sunt distructive, că nu am dreptate, că tu nu le practici, sau ce anume mai exact. Este în regulă orice ai crede 🙂 Îți mulțumesc, totuși, că ai avut răbdarea să citești până aici!

Dacă te regăsești în situația 3, este interesant. Poți să continui 🙂 Winston Churchil spunea: „Oricât de frumoasă ar fi strategia, din când în când trebuie să te mai uiți și la rezultate!” Dacă rezultatele tale sunt remarcabile, înseamnă că ai o strategie bună.

Dacă te regăsești în situația 2, te felicit! Te felicit pentru că eu cred că nu există sfinți pe acest pământ sau oameni care nu greșesc, cu voie sau fără de voie. Eu în situația doi m-am regăsit cu multă vreme în urmă și acum tot în doi mă regăsesc. Cred că am reușit să schimb intensitatea cu care practic, spre a elimina complet. Totuși, uneori mă mai surprind că-mi dau cu părerea neîntrebat sau că vreau să am dreptate în situații irelevante. Este bine că știu 🙂

Dacă ești în situația 1, din nou, felicitări! Nu-ți rămâne decât să fii atent puțin la ce faci în următoarele zile și cu siguranță vei afla cum stai.

Cum scapi de aceste obiceiuri?

Dacă te afli în situații în care ai vrea să schimbi ceva, unul sau mai multe din cele 4 obiceiuri este perfect, pentru că este relativ simplu. Pentru a transforma un obicei este nevoie să dobândești 4 noi obiceiuri, opuse celor expuse. Cele 4 obiceiuri suna așa:

  1. dorința de a nu avea o opinie despre orice;
  2. dorința de a nu avea dreptate întotdeauna;
  3. dorința de a nu demonstra că nu va merge sau de a nu critica;
  4. dorința de a nu demonstra că ești mai deștept decât ceilalți.

Poți să le reformulezi cum îți place ție, eu am păstrat doar formularea introducând negația pentru a puncta cum se demontează aceste obiceiuri. Orice obicei se instalează în viața noastră prin repetiție, și tot prin repetiție poate fi și scos.

Pe scurt, pur și simplu, nu le mai practica! În practică, înseamnă doar să te abții în mod conștient până se instalează obiceiul. Adică, de exemplu, atunci când ai tendința să demonstrezi că ești mai deștept, pur și simplu nu o mai face și în câteva săptămâni vei scăpa de acest obicei. Cu cât te vei abține mai des, cu atât vei scăpa mai repede. Obiceiul va avea tendința să revină și după o perioadă. Aplică-i același tratament: Abține-te!

Dacă-ți este greu doar să te abții, pur și simplu, încearcă se le înlocuiești cu unele proactive cum ar fi:

  • în loc de a avea o opinie despre orice – cere opinii de la ceilalți și ascultă-i, încearcă să-i înțelegi, ca un detectiv 🙂
  • în loc de a avea dreptate – caută dreptatea în ce spun ceilalți. Trebuie să fie măcar o parte de dreptate pe care o să o regăsești;
  • în loc de a critica – apreciază, fii recunoscător, ajută, încurajează;
  • în loc de a demonstra că ești mai deștept – treci la acțiune și învață ceva ce nu știi deja.

O viață elegantă!

O viață elegantă este aceea în care nu ești în opoziție cu ceilalți, ci ești în armonie cu ceilalți. O viață elegantă este aceea în care ești în armonie cu tine, te dezvolți și crești. O viață elegantă este atunci când tu aloci timp și atenție lucrurilor cu adevărat importante pentru tine. Marshal Goldsmith a scris o carte excelentă: ”Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe!” Vă recomand să o citiți. O găsiți prin click aici. Este o ocazie bună să aprofundați, pentru că sunt multe lucruri care ne-au ajutat o vreme, dar, după un timp, fără să ne dăm seama, ne încurcă.

Ce faci când ai în jurul tău oameni care practică în exces cele 4 obiceiuri?

Într-adevăr, recunosc că nu este simplu deloc. Uneori soluția pentru ei se află în coaching, alteori într-o experiență majoră în viață, când datorită obiceiului lor au pierderi foarte mari, când ceva se întâmplă din exterior. Acum, totuși sunt câteva lucruri pe care le poți face chiar acum:

  1. Primul lucru pe care-l poți face este să dai share acestui articol. Cred într-o lume mai bună, mă sprijini și pe mine și pe ei. Cine știe, dacă unul din 100 de prieteni, face click, ar putea fi o mare realizare, în primul rând pentru el/ea;
  2. În al doilea rând, dacă până acum aceste tipologii de oameni te-au obosit și exasperat, iartă-i! Fiecare cât poate! Relaxează-te, nu toți oamenii sunt așa cum ai vrea tu să fie!  Înțelege-i, nu mai intra în dezbateri inutile cu ei și implică-i în acțiune. Este cel mai simplu!
  3. Adoptă strategii de apărare:
    1. pe cei care își dau cu părerea pune-i să-și dea cu părerea despre ce au făcut ei, despre ce fac sau au de gând să facă. O să te amuzi puțin văzând reacția lor 🙂
    2. celor care vor să aibă dreptate pune-le întrebări de genul: ”perfect, pare că ai dreptate, ce ar fi de făcut în continuare?”
    3. pe cei care critică invită-i să vină cu soluții: ”Pare că te pricepi destul de bine, cum crezi că am putea rezolva?”
    4. celor care vor să demonstreze că sunt deștepți nu le spune nimic. Aici, cea mai bună apărare este să nu te lupți cu ei, dacă poți, schimbă subiectul cu prima ocazie!

Îți recomand și acest articol despre vampirii sociali care te storc de energie (pentru aprofundarea strategiilor de recunoaștere și apărare)!

Așadar, trăiți-vă viața cu eleganță!

Dream! Live! Inspire!

Marian!

34 Responses

  1. Un aticol…destept !Opinia mea…pe care ai cerut-o.Clickul pe articol
    a venit exact in momentul oportun-sa fie doar o coincidenta ?!
    Oricum mi-a prins bine…

  2. Salut Marian,
    Am cateva idei foarte interesante legate de acest articol : ai facut un studiu de piata pe blogul tau inainte de a publica acest articol? adica ti-au cerut parerea cititorii tai legata de subiectul acesta? daca nu ti-au cerut-o, de ce totusi l-ai scris si ai criticat anumite comportamente pe care le consideri nepotrivite?
    Pun aceste intrebari pentru a intelege mai bine paradoxul unei idei pe care am regasit-o din plin si in cartea lui Dale Carnegie – Secretele succesului si anume aceea ca oamenii sunt prea sensibili, prea putin rationali si atunci e mult mai bine sa ne mintim frumos unii pe altii ca totul e in regula pentru ca e nepoliticos sa critici sau sa stam intr-o vizuina a ideilor noastre pe care sa nu le impartasim cu ceilalti de teama de a nu deranja pe cineva.

    Consider ca este o linie fina de demarcatie intre echilibru si dezechilibru, intre potrivit si nepotrivit in ceea ce priveste datul cu parerea, critica si discutiile in contradictoriu. Eu ador critica constructiva(care imi explica clar cu argumente de ce am gresit) si discutiile in contradictoriu in care escaladez cu interlocutorul un rationament complex de idei pentru a intelege mai bine adevarul despre oameni si despre univers.
    Oare chiar sunt o exceptie sau probabil toti ne dorim pe de o parte sa avem dreptate dar pe alta parte acceptam sa invatam ceva de la cineva care are mai multa dreptate decat noi si ne poate demonstra acest lucru.

    Una e sa moderezi mai bine modul in care iti dai cu parerea si incerci sa ti-o impui cu argumente pertinente si alta e sa renunti complet la acest comportament, ar insemna sa iti limitezi foarte mult modul de comunicare pentru ca in general lumea nu intreaba cu subiect si predicat : care e parerea ta? sau care e sfatul tau?

    1. Buna,
      Parerea mea am exprimat-o in articol. Fiind doar un articol nu este nevoie sa fim de acord cu toții cu el. Observ ca ai si o serie de intrebari frumoase. Cred că mai interesat ar fi sa-ți oferi tu răspunsul la aceste întrebări

  3. Foarte bun articolul! Foarte clar explicat si foarte adevarat… Eu chiar nu tin sa-mi dau cu parerea despre lucruri care nu ma privesc sau sa am dreptate. Nu vad niciun rost sa-mi irosesc energia… Dar, sunt persoane care pare ca traiesc pentru asta. Mi-a spus cineva o data, dupa ce l-am intrebat de ce se contrazice cu X? Daca tu esti mai destept sau stii tu ca ai dreptate, de ce incerci sa-i demonstrezi si lui? Mi-a raspuns: pai sa vada ca nu sunt prost si ca nu poate sa ma minta …!

  4. Mi-a fost bine cand am citit acest articol. Ma regasesc in punctul 2, intr-un mod chiar mai atenuat.Cred ca de cand eram mai tanara. Acum, mai spre 40 si ceva de ani, am inceput sa ma gandesc daca fata de tipul de om agresiv si obraznic,care pare sa aiba 3 clase primare, dar care se comporta ca si cum ar fi absolvit la Sorbona, daca eu cumva nu am reactia potrivita.
    Am inceput sa ma indoiesc ca intelegerea mea fata de ceilalti si faptul ca tot timpul caut frumosul din om, ca le vorbesc frumos si neofensator e.t.c., este apreciata. Dimpotriva, cred le par moale si fara orgolii sau cine stie cum…

  5. Dupa ce il citesti constati ca nu este doar un articol! Ascunde o oglinda care te surprinde in ipostaza reala, dar straina tie despre tine. Este foarte bun un moment de refrisare, (mai bun ar fi de resetare).
    Multam, Stefan.

  6. Critica este in opinia mea cel mai puternic factor demotivator. Actioneaza in acelasi mod atat in cazul adultilor cat si in cazul copiilor. Daca am incerca intr-o zi sa fim mai putin critici si sa laudam mai degraba atunci cand exista merite, am fi rasplatiti cel putin cu un zambet. Iar un zambet primit atunci cand lucrezi cu oamenii, e nepretuit.
    Am scris un articol despre cat este critica de nociva la locul de munca. Iti las link-ul aici, in caz ca ai vrea sa arunci o privire: http://www.invatamanagement.com/2016/05/17/critica-nu-este-mama-invataturii/

  7. bună MARIAN am citit cu mare drag articolul este foarte interesant si îti multumesc ptr.postare si eu mă regăsesc în aproape toate 4 puncte si de putin timp am început să refelctez dar acum că am găsit acest articol este super ok pentru că voi exersa pînă mă voi debarasa de a mai fi critic sau să-mi dau cu părerea MULTUMESC FRUMOS chiar mă ajută foarte mult .SUCCESE frumoase si sănătate îti doresc

  8. Marian, fie ca sarbatoarea de astazi, care imi da ragazul de a si raspunde, sa va gaseasca in cea mai buna forma a fiintei dv., pentru ca am o vaga impesie ca sinteza excelenta de mai sus vine si dintr-o amaraciune a dv., mai noua sau mai veche ori „netratata” la timp. Mare dreptate aveti! ceea ce imi place foarte mult in materialul de mai sus este ca reprezinta mai mult decat un simplu exercitiiu de antrenament specific antrenorilor in domeniu cum sunteti dv. Citesc cu mare bucurie materialul, cu atat mai mult cu cat acest material imi arata ce bine ma simt decand am revenit la un obicei al meu mai vechi: a fi spectator, a privi de pe margine fara a comenta etc. Daca m-as pricepe sa scriu despre experienta aceasta poate ca ar merita sa relatez. Cum nu ma pricep la scris, cel mai bun lucru pe care il pot face este sa va multumesc f.f.f.f.mult. Cu recunostinta si cu drag.

    1. Buna,
      Iti multumesc pentru apreciere. Foarte interesat comentariul tau! L-am citi de 3 ori. Probabil ai dreptate este si o amaraciune la mijloc, chiar am inceput sa-l scriu in momentul in care am observat un dialog dintre doua persoane. Am abservat cum una din ele a ”zdrobit-o” pe cealalta in mai putin de un minut. Nu cred ca schimb eu lumea cu acest articol, pot insa macar sa pun umarul! Iti multumesc 🙂

  9. Bună Marian! Îți mulțumesc pentru cadourile pe care ni le faci publicând astfel de articole. Sunt hrană spirituală de cea mai buna calitate. Mi-ar plăcea să avem posibilitatea de a vota un post de TV pe care tu să îl conduci. Ești un adevărat profesor. Sanatate îți doresc!

  10. „Bre Nea Marine ! …mi-a placut . Abordezi din ce in ce mai subtil ceea ce este de competenta psihiatrului. Sa nu-mi dai dreptate, nu-mi plac oamenii fara argumente ! 🙂 mi-ai ocupat 15 minute din Duminica, dar de dragul tau mai ocup 5 sa-ti trimit (feed back) parerea ! Este un articol excelent, dezvolta-l totusi ca si aforism !

    Cumparatorul modern pune in cos produse ale caror prospecte nu-l intereseaza ! Da-i ceea ce cere ! „Produse pentru imbuibare existentiala. Livreaza diploma, apoi cheama-l s-o activeze !

    ce mai face bulgarele cret, denumit bichon? mai poarta vesta? 🙂 Sanatate! sa ne revedem cu bucurie.

  11. Excelenta dizertatie! ma regasesc la pct 2, dar admit ca sunt tentata sa am dreptate in multe situatii. Totusi intervine ratiunea si domoleste dezlantuirea de forte proprii, in favoarea ascultarii interlocutorului. Cred ca putem armoniza caracteristicile personale cu tendintele pietei.

  12. Buna ziua,

    Vă mulţumesc pentru articol, mi-a placut foarte mult! M+am regasit in situatia de la punctul 2) si desigur, voi incerca sa imi creez alte obiceiuri.

    O zi bună!

  13. F util pt mine, ma ajuta cum sa abordez o persoana nou intrata in familie, dar si sa-l inteleg mai bine, imi vine usor pt ca nu-s implicata emotional,dar pt cei implicati, sper sa depaseasca impasul

  14. Mie imi place foarte mult o zicala si in 90% din cazuri ii aplic continutul: „Cea mai inutila lupta a omului este lupta pentru a avea dreptate”. Am reflectat si asupra variantei:”…este lupta pentru dreptate” si oricat de bizar ar parea, e valabil si in acest caz. Intr-un fel mai subtil, ne arata modelul lui Don Qijote.

  15. Felicitări pentru articol.Cred ca totul este legat de educatie,familie,mediul in care trăiesti si nu in ultimul rând de caracterul si personalitatea fiecaruia.
    Se spune că cel deștept este conștient de ceea ce nu stie,in schimb prostul crede ca stie totul.

  16. in cei 18 ani de relatii cu tot felul de clienti am invatat ceva foarte important.le-am dat dreptate la toti.si celor care isi dau cu parerea si celor care detin secretul dreptatii si celor care critica si desteptilor si eu zic ca am o viata eleganta.felicitari pt articol !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

cultivarea optimismului

Cultivarea optimismului

Atunci când dai o dată cu un zar probabilitatea de a da 6 este de 16.66%, iar dacă dai de trei ori probabilitatea de a da o dată 6 este de 50%. Prin urmare, optimistul este orientat spre a arunca de trei ori cu zarul.

Read More »
Share1K
Tweet
Share33