MBA – Cum și de ce am ales să pășesc în lumea MBA/EMBA?

MBA EMBA - care e cel mai bun MBA

Da, am făcut-o și pe asta, m-am înscris la MBA și am fost admis. Recunosc, este o idee cu care cochetez de 10 ani însă dintr-un motiv sau altul am pus deoparte ideea.  Cred că motivul real este că mi s-a părut prea scump și nu prea am înțeles eu la ce mă ajută. În acest articol fix despre asta vreau să vorbesc. Cred că nu sunt singurul care a avut dilemele acestea sau alte asemenea și vreau să las aici ce m-a convins pe mine după mai bine de 10 ani să mă înscriu 🙂
Fie că te bate gândul să faci un MBA, fie că nu, acest articol ar putea să-ți ofere o perspectivă diferită.

Ca de obicei sunt schematic și las mai jos explicate punctele principale legate de această decizie.

1. Sunt preocupat în mod real de a face business

Fac business de aproape 20 ani, în teorie cunosc mai toate strategiile, tacticile, am făcut zeci de cursuri, am predat, am acordat consultanță, etc lista e lungă.
Totuși, uitându-mă la câțiva cunoscuți am observat un salt uriaș în cariera lor și în modul de a face business. Cred că aici nu-i vorba de ceea ce știi, ci și de un mindset, de a schimba perspective, de flexibilitate mai mare, de anticipare. Practic, am simțit că mi-am luat extrem de mult din zona uzuală și am simțit nevoia să trec la următorul nivel. După ce m-am uitat în stânga și în dreapta am recunoscut că în acest moment al vieții mele fix un MBA este cel care m-ar putea ajuta, dacă vreau să fac business la nivelul următor.

2. Un MBA costă prea mult?!

Doamne ajută, nu am avut nicio problemă cu banii, însă psihologic, un 18 000 Euro mi se părea cam mult. Cel mai scump curs care l-am plătit în trecut a fost de 6000 e.
Cred că aici am avut o barieră psihologică,  în orice moment mi-aș fi permis să achit un MBA pe loc.
Apoi, când conduci o mașină care un preț de câteva zeci de mii de euro, poate chiar suta de mii, să spui că un MBA e scump, e o temă de gândire. Da, mașina te sui în ea, e reputație, se vede, e serotonină, e adrenalină. Pare că MBA-ul este așa mai în depărtare.

La un moment dat însă am dat peste niște statistici de genul: 50% din absolvenți avansează în carieră, 31% imediat după absolvire primesc măriri de salariu, 68% și-au schimbat cariera, bonusurile de performanță au crescu cu 57%. Pot să vă mai dau statistici, dar în mare cam pe aici sunt cifrele, de regulă fiecare MBA își elaborează propriile statistici, dar în linii mari cam așa stau lucrurile.

Am stat și m-am gândit, dacă eu în doi ani fac un profit, cred că spre jumătate de milion de euro și aș găsi o cale prin care să cresc acest profit cu 50%, asta însemnă cumva că că-mi permit să plătesc vreo 10 MBA-uri nu unu.

Probabil și tu poți face calculele tale, depinde de fiecare, dar de cele mai multe ori limitarea de buget este în minte noastră, mintea noastră nu-și permite, mintea noastră spune că este scump. În realitate însă, am făcut clickul că e mai scump să nu urmezi un MBA. Da, ai citit bine cred că e mai scump să nu-l faci, decât să-l faci. Eu mi-am pus o întrebare:
Dacă aș fi făcut în urmă cu 5 ani MBA-ul oare cu cât mai mult câștigam acum?
Nu mi-a plăcut răspunsul. Adică sunt prost că nu l-am făcut? Hm… Asta se leagă cu punctul următor

3. Nu regret că nu am făcut un MBA

Am văzut pe net diferite materiale cu oamenii care regretă că nu au făcut un MBA. Ei bine eu cred că nu sunt nici prost și nici nu regret. Cred că fiecare lucru vine la timpul lui, iar când îmi ajunge în minte întrebarea de tipul: regret că nu am făcut X sau Y? , mintea mea tinde să pornească o dezbatere, însă imediat preiau controlul:
Bine, nu l-am făcut și gata, trecutul este trecut, nu-l mai pot schimba, hai să ne uităm puțin la viitor și mă întreb așa:
Ok, nu regret, dar acum că stau să mă gândesc și cumva sunt in fața unei decizii, oare o să regret în viitor?

Și aici se complică lucrurile, mai ales în cazul de față, pentru că răspunsul instant care vine este DA, cred că am să regret dacă nu-l fac. Revenind la prostie, cred că ești prost (scuzați cuvântul, e vorba despre mine) atunci când realizezi ceva (că ar fi bine să faci un MBA) și nu îl faci. Cred că atunci când te împotrivești, având toate informațiile, toate dovezile, toată claritatea asupra a ceva, atunci e sensibil subiectul. Și da, nu regret că nu am făcut un MBA, dar probabil o să regret dacă nu-l voi face. Deci m-am înscris!

4. Dacă stai cu 5 oameni deștepți, ai șanse mari să devii al șaselea

Din păcate e valabilă și viceversa, dacă stai cu 5 idioți ai șanse mari să devii al șaselea.

Acesta a fost unul dintre aspectele pe care le-am învățat demult și mi-a fost al naibii de folositor. Vrând nevrând suntem influențați de mediul în care trăim, fie că o recunoaștem, fie că nu.

Grupul îți influențează enorm mindsetul, felul cum gândești, cum acționezi, cum iei decizii, cum anticipezi, cum vezi riscurile, etc.

Ori de câte ori m-am trezit să zic așa într-un grup în care egoul meu sesiza că e cel mai deștept din grup, îmi aminteam repede ideea că dacă ești cel mai deștept din grup…probabil ești în grupul nepotrivit

În ultimii 3-4 ani, am avut șansa și norocul să întâlnesc oameni geniali, grupul meu de interacțiune s-a modificat covârșitor. Practic, producând 60 de Masterclassuri în platforma Life University cu top of the top din România din diferite domenii am avut șansa să cunosc personal acești oameni. Da, niște oameni geniali care, fiecare în parte mi-a influențat destinul diferite arii, unii chiar în mare măsură. Mai mult, cu mare parte dintre ei am legat o prietenie sinceră și  atunci când am o dilemă de business știu pe cine să sunt, dacă am o problemă de nutriție la fel, dacă am una de spiritualitate la fel.

Reîntorcându-mă la MBA, cred că și aici este aceeași situație (am stat de vorbă cu mai mulți absolvenți) Din start am constatat că un MBA nu e pentru oricine, cine trece peste bariera psihologică sau reală de a plăti această suma de bani, cu siguranță este interesat să facă business la next level, cine acceptă că mai are de învățat, la fel, deci vorbim de open MIND, cine alocă timp dezvoltării sale (da și asta e o problemă) e din nou un next level.

Cu tot respectul pentru diferite cluburi de business sau de networking, am fost pe la ele. Pentru mine a fost pierdere de vreme, poate pentru alții nu. Și nu vorbesc în sensul ”că nu s-a legat nimic” că nu asta era ideea, cât mai degrabă de a simți eu că e un mediu în care cresc. Cel  puțin al mine așa a fost.

Când vine vorba de un MBA, pare că networking de aici, e cu totul de alt nivel, directori de companii mari, experiență peste experiență, antreprenori, oamenii de un anumit nivel. Eu de aceștia am nevoie, pragmatic fiind, dacă vreau să-mi lărgesc perspectivele, trebuie să petrec timp cu oameni care au alte perspective. Dacă vreau să fac business la alt nivel, trebuie să petrec timp cu oameni de un alt nivel.

Am observat că atunci când te forțezi puțin să intri într-un context nou, nu prea ieși pierzător, ba din contră câștigi multe, care nu sunt anticipabile în mod punctul la prima vedere. DA, recunosc, vreau să fiu al șaselea deștept din încăpere 🙂 dar nu pentru ego, cât pentru progresul meu.

5. Neuroplasticitate și MBA

Pentru mine neuroplasticitatea este un concept prioritar. Sub diferite forme sau concepte am interacționat cu acest subiect de când mă știu. Insă, de vreo 10 ani însă dovezile științifice au devenit copleșitoare că Da, ne putem îmbunătăți sau schimba modul cum ne funcționează mintea noastră.

Odată ce am înțeles acest lucru l-am integrat și eu cum am știut mai bine, cum mi-a fost la îndemândă. Dacă în trecut făceam diferite lucruri pentru că erau o provocare, acum de fapt în loc de provocare văd posibilitatea de a-mi face un update la modul cum gândesc.

Totdeauna credem că felul cum gândim e cel corect și bun. Așa este, pentru acel moment și toată viața ni se va părea așa atâta vreme când nu vom explora cu totul alte perspective. Abundă internetul de dovezi privind neuroplasticitatea creierului. Nevrând să transform acest articol într-unul de neuroplasticitate, atât vreau să spun: în mod cert un MBA este acea cale prin care creierului tău (sau al meu în cazul de față) îi va fi oferită șansa de a face noi conexiuni neuronale, de a rupe altele care mă limitează, de a gândi strategic (mai bine decât o fac) de a anticipa (mai bine decât o fac), etc.  

Acum, ca să fiu sincer, din toate motivele pe care le-am spus până acum, acesta a jucat un rol important. Adică, în fiecare an mă întreb ce pot face pentru update și ideea de a face un MBA mi s-a părut cea mai concretă idee, mai pragmatică și mai utilă. Am totuși 45 de ani, nu mai pot învăța ca unul de 20, deci vor fi nevoie de multe conexiuni neuronale noi și vai de capul altor conexiuni limitative. Abia aștept!

6. Dincolo de ego

Da, la prima vedere a fi absolvent de MMB îți hrănește puțin EGO-ul.

Adică, am o facultate, vreo două Masterate, formări este formări și un doctorat în sociologie, deci la egou meu îi lipsește un MBA. Nu mai zic de faptul că a absolvi un MBA devine o carte de vizită care deschide uși mai ușor.

Dar, la mine nu a fost așa. Cred că pe de-o parte egou-l te ajută să creezi, însă având parte de-a lungul vieții de diferite experiențe, partea asta cu EGO, mă cam lasă rece. Adică nu mă motiva în nici-un fel să fiu absolvent de MBA, doar așa că să spun la alții. Unul din lucrurile care a făcut Click al mine este legat de drumul meu și aici cred că fiecare are drumul lui. Fiecare are dreptul să-și regândească drumul, să și-l găsească și să-l urmeze.

Cred că a urma un MBA este mai degrabă un demers egoist decât unul altruist.
Da, pot justifica cât de altruist este să faci un MBA, cât îi vei ajuta tu apoi pe ceilalți. Sincer așa este, vei fii de mai mare folos comunității din care faci parte sau din care vei face parte, compania la care lucrezi va beneficia și ea enorm.

De fapt, eu cred că un MBA, este un demers în primul rând personal, este un semn că ești și tu o prioritate pentru tine, este un semn că ești dispus să (mai) înveți, este un demers care te duce mai aproape de drumul tău oricare ar fi acesta. 

Indiferent de unde vine plata unui MBA (de la tine exclusiv, de la firmă exclusiv sau poate o combinație) un MBA este despre tine, de a fi mai aproape de o versiune mai bună a ta. Oricât de business ar părea urmarea unui MBA, aici este un demers intim, dincolo de toate cele.  

7. MBA sau EMBA?

În primul rând, când am început să fac cercetările am văzut că există o diferență între MBA și EMBA. Da, nu cunoșteam această diferență, ba chiar credeam că acel E vine de la un fel de online. Imediat însă m-am prins că e o diferență mare care nu avea nici-o legătură cu ce credeam eu. Chiar dacă eu am folosit termenul de MBA, vorbim de a alege, de fapt, un EMBA.

Da, aici categoric trebuie să alegi un eMBA. E-ul vine de la Executive. Adică: EMBA, eMBA E-MBA, sau Executive MBA, fac referire la același lucru, indiferent cum îl vei găsi menționat.
Care e diferența dintre MBA și EMBA?
E una mare de tot, un MBA poți face pe toate drumurile chiar și online, dacă vei face puțin research ai putea să găsești și gratis. Și un master de administrarea a afacerile pe care îl oferă multe din universitățile din România sunt MBA-uri. EMBA e altceva , aproape cu totul.
Am observat că sunt trei diferențe majore

  1. Publicul țintă
    • MBA: Se adresează profesioniștilor relativ la începutul drumului, chiar după facultate. 
    • EMBA: Este destinat mai ales profesioniștilor cu experiență de conducere mai semnificativă, de obicei persoane în vârstă de 30-50 de ani, cu 5-20 de ani de experiență profesională, inclusiv experiență în roluri de management sau conducere.
  2. Structura Programului:
    • MBA: Programele MBA sunt de obicei un fel de full time și pot dura de la 1 la 2 ani. Sunt orientate spre instruirea intensivă în diferite aspecte ale afacerilor și managementului.
    • EMBA: Programele EMBA sunt structurate pentru a se potrivi cu angajamentele profesionale ale studenților. Cursurile sunt de obicei în weekenduri sau în module intensive, permițând studenților să continue să lucreze pe parcursul studiilor.
  3. Conținutul Cursului
    • MBA: Oferă o bază mai largă în managementul afacerilor, cu opțiuni de specializare în diferite domenii.
    • EMBA: Se concentrează adesea pe dezvoltarea abilităților de conducere și pe strategii avansate de afaceri, fiind mai puțin despre fundamentalele afacerilor și mai mult despre aplicarea cunoștințelor în roluri executive concrete.

Deci cred că am lămurit, răspunsul potrivit pentru mine a fost EMBA (Executive MBA).

8. Ce MBA (EMBA) am ales?

Ei bine aici, confuzie totală, cel puțin inițial. Prețuri de la vreo 14 k E până la zeci de mii.
Pentru fiecare om contează anumite aspecte, hai sa-ți spun ce a contat pentru mine.

1. ”Țara de proveniență”

Ca multe lucruri pe care le achiziționăm, să zic așa, țara de proveniență are mare, mare influență. Adică dacă tot fac un MBA nu vreau să fac o chinezărie de MBA. 🙂
Nu degeaba pe fiecare țară s-a pus câte o ștampilă că ar fi buni la ceva. Ștampila asta cumva a pus-o timpul și realitățile din țara respectivă. Când spune cineva, precizie de ceas elvețian are un sens zicala asta.

Aici, mai am un principiu, că dacă vrei ceva bun trebuie să iei de la cei mai buni. Sunt momente în care poți folosi și copii, dar nu cred că e cazul când vine vorba de un MBA. Aici nu mi-a luat prea mult să mă lămuresc. Vrând, nevrând, americanii sunt cei mai buni pe business. A, dacă vreau să învăț eficientizare, merg în Japonia la Toyota sau accesez metodele lor, dacă nu am posibilitatea.

Nu sunt nici pro America, nici anti, cred că nu are prea mare sens să mă poziționez într-un fel sau altul, pur și simplu doar trebuie să recunosc și să observ ca Mama Afacerilor este în US. E drept, Marea Britanie nu stă nici ea rău, dar Americanii sunt peste. Dacă ne gândim la primele 10 branduri care ne vin în minte, probabil 5 din ele vin din America, vreo alte două, targhetate de prin vreo țară, iar încă vreo două probabil au mare legătură cu tine. E posibil să fie 1-2 branduri din UK, maxim .

Deci la mine clar răspunsul a fost: Universitate Americană. Și deja am obținut o listă și mai scurtă de MBA-uri.

2. Unde se face MAB-ul?

Cumva, în tandem cu punctul 1 pentru mine mai conta ceva și anume unde se face. Pentru mine, cu familie, cu businessuri în România mi s-a părut că e mult..mult..prea mult să merg să-l fac în afara României, mai ales că am stabilit mai sus că este vorba despre Statele Unite. Dacă nu aș fi avut angajamente personale, probabil aș fi ales să merg în State, dar fiecare cu situația lui, deci și tu aici trebuie să te decizi aici dacă poți și dacă-ți permiți să mergi direct în State.

3. În ce buget?

Da, recunosc mi s-a pus mie că nu trebuie să fie mai scump de 20 k euro. Da, e o limitare (psihologică) dar cu asta am avut de-a face.

Am fost bucuros însă că lista de opțiuni nu s-a modificat mai deloc, majoritate MBA-urile pe aici se învârt ca preț.

4. Copie sau original?

Aici pentru mine  a fost din nou un punct sensibil, pentru că nu vroiam un MBA după o programă Americană ci voiam un MBA predat direct de profesori americani. Nu am nimic împotriva formatelor livrate exact ca la mama lor, dar vroiam să fac o alegere  cât mai aproape se sursă. Deci am vrut original, adică să fie livrat de profesori americani.

Din nou lista mea a devenit mai scurtă. Nu vreau să menționez care a fost lista lungă, întrucât aceste motive și acest demers cred că este unul pe care trebui să-l facă fiecare. Deci răspunsul aici a fost că vreau original, predat direct de profesori Americani.

5. Vechime

Aici am fost conservator puțin, în sensul în care am vrut să văd ce vechime are universitatea care-l oferă  și mai apoi ce vechime specifică au în România. Faptul că un MBA s-a desfășurat timp de 10 sau 15 ani în România înseamnă că fac ei bine ceva și s-au aliniat bine și cu nevoile noastre.

Nu am nimic împotriva ”noilor”  EMBA, aici fiind însă vorba de o sumă de bani și mai ales de un timp alocat nu am avut chef de a face experimente. Dacă tot m-am decis am zis să merg cât mai la sigur ca să spun așa 🙂

6. Cine sunt profesorii?

Aici a fost nevoie de puțină muncă de cercetare, pentru a mă dumiri aspra experienței profesorilor. MBA-urile spun așa în mare  cam care e treaba cu profesorii. Mi-a fost clar că lista mea scurtă de 3 variante conținea profesori buni. A fost nevoie de ceva muncă să mă documentez pe acest aspect. Drept pentru care a trebuit să trec și la următorul punct.

7. Cine sunt de fapt profesorii?

Ce mă interesa pe mine să înțeleg aici, cât de Academicieni sunt de fapt acești profesori.

Și da, m-am uitat și la partea academică și pe la ce au scris, dar  pe mine mă interesa mai mult, dacă acești profesori au și experiență practică, să fi venit din diferite industrii unde au avut niște rezultate.

Cred că aici este și trauma mea cu învățământul românesc unde cea mai mare parte a profesorilor nu vin cu o experiență practică. Nu vreau să nominalizez nici o facultate, dar să înveți business de la cel care nu a condus niciodată niciun business mi se pare prea mult.
Da, pot exista și mici excepții, dar sunt mici de tot. Cred că nu e nevoie să detaliez, dacă ai avut răbdare să citești până aici, cu siguranță ești profilul care înțelege acest aspect.

Adică, la fel cum la Medicină (care este o excepție),majoritatea materiilor sunt prezentate de doctori care profesează, când vine vorba de afaceri cred că lucrurile ar trebui să stea cam la fel. Dar, în realitate, în România, ele de fapt nu stau la fel , însă nimic nu ne oprește să facem niște alegeri în cunoștință de cauză. Astfel, alegerea mea nu a mai fost deloc complicată, am ales EMBA-ul care mi s-a părut că vine cu o ofertă de profesori și cu experiență practică.

Care este cel mai bun MBA – Ce MBA / EMBA am ales până la urmă?

Punând toate aceste criterii pe masă mi-a fost ușor să fac alegerea. Am ales Executive MBA de la Tiffin University. Au mai fost și criterii adiacente precum programul, cine a absolvit în România, recomandările cunoscuților, dar la baza deciziei mele au stat cele 7 criterii de mai sus. Cred că nu există un singur răspuns la întrebarea care este cel mai bun MBA. Cred că de fapt, ține de fiecare.

Acum, eu nu cred că aceste criterii sunt universale, acestea au fost criteriile pe care eu le-am folosit să mă pot decide, care m-au ajutat să dobândesc claritate. Aceste criterii au fost importante pentru mine. Dacă pentru tine mai este ceva foarte important adaugă-l pe listă și vezi la final ce-ți dă.

Eu am mai avut o interacțiuni cu ei (cu Tiffin) în trecut pentru că mi-a plăcut foarte mult un proiect de-al lor început în urmă cu câțiva ani. Este vorba despre faptul că s-au extins, au și facultate în România, de fapt mai multe. Da, o facultate tot 100% americană cu profesori americani. Pentru mine acesta este un semnal clar că au un commitment serios în România.

Acum o întrebare bună este: de ce am scris acest articol despre MBA?

Știu că am scris mult, dacă ai ajuns până aici, nu rata finalul 🙂

Nu am primit bani să scriu acest articol
E o modă să primești bani ca să menționezi un brand. Eu nu publicat nimic niciodată pe blogul meu contra unei sume de bani. Dacă mi-a plăcut ideea și am și avut chef am scris, dacă nu, nu!

Cred în (auto)educație
Da, cred în educație, din păcate nu prea cred în educația din școlile din România. Mă uit cu tristețe în urmă, că în ultimii 20 de ani nu s-a schimbat mare lucru. Metode de predare învechite, profesori fără expertiză, materii total deconectate de la piața muncii. Mi se pare un dezastru în ansamblu (cum spuneam sunt și mici excepții).

Cred în educație, dar cred în educația pe care o faci tu pentru tine, în autoeducație, cursurile pe care le urmezi, MBA-uri, cărți, tutoriale, efortul pe care îl depui tu. Educație primești și într-un grup, că vorbeam mai sus de cercul de prieteni și interacțiune.

Cred că în ceea ce privește educația, fiecare este pe cont propriu, fiecare trebuie să facă demersuri și eforturi în direcția potrivită lui, oricare ar fi aceasta.

Ca țară, mi se pare că suntem în urmă rău de tot. Da, stăm bine cu accesul la educație, în sensul în care nu te costă prea mult să ajungi să termini și o facultate, dar mai departe de aici, ce produce de fapt învățământul românesc mi se pare ușor rușinos. De ce se întâmplă asta? Habar nu am, de fapt pot vedea rapid câteva motive, însă în cazul de față,  nu cred că o să apuc acele vremuri în care învățământul românesc se va actualiza cât de cât. Noroc cu pandemia, că au fost nevoiți unii profesori să afle cum se deschide un calculator. Îmi vine să râd, dar e de plâns.

Acum, revenind, cred în mod real că fiecare om are o șansă. Putem să ne plângem (cum am făcut și eu) mai sus că nu avem un sistem educațional nici măcar rezonabil, dar asta nu ne ajută cu nimic. Dincolo de a încerca noi (eu, tu și oricine altcineva) să schimbăm sistemul educațional din România, putem avea acces la o educație premium destul de ușor, dacă vrem. Trebuie să vrei să vrei!

Și da, a urma un MBA livrat de profesori din afară este o cale simplă, chiar dacă nu este la îndemână financiar pentru toată lumea. Chiar și asta e discutabil, cred că dacă conduci o mașină de peste 10k, dacă businessul este o prioritate pentru tine, atunci un 15-20K este doar o barieră psihologică în primul rând.

Am dorit să aduc mai multă claritate
Nu știu cum au ajuns la tine informațiile din acest articol, eu insă mi-aș fi dorit să dau peste un asemenea material. În mintea mea a fost multă confuzie privind acest subiect. E drept, nu o confuzie super deranjantă, dar in momentul în care am zis, hai să aflu mai multe, mi-a fost greu să văd de unde o apuc. Și, probabil, ai văzut în acest articol că am vorbit deschis despre dorințele mele, dar mai ales despre temerile mele, despre limitările mele, până la a împărtăși cu tine cum am ales MBA-ul., de fapt am ales EMBA-ul. Sper că a fost de ajutor.

Mi se pare o ocazie de a crește businessul Actual
Acum nu mă refer la creșterea de cifre de care am vorbit mai sus. Masterclass-urile oferite în platforma Life University sunt niște scurtături geniale la care oricine poate avea acces imediat la un preț simbolic. De o vreme, mă întreb ce aș putea face și mai mult de atât. Am în minte un parteneriat cu Tiffin University. Am deschis discuția în acest sens, poate de ce nu niște Masterclass-uri livrate de profesori Americani. Cu alte cuvine Antreprenorul din mine a întrezărit și o ocazie de colaborare. Vedem în următorii ani cum și dacă se va materializa.

În concret ce câștigi tu?

Aici vin cu o veste bună fără să încerc să vând castraveți grădinarului.

Ce interes am eu, dar mai ales ce câștigi tu? Eu am interesul de a asocia Brandul Life University cu o universitate americană de prestigiu. L-am considerat un parteneriat strategic pe care vedem cum îl voi putea materializa. Apropo însă de grădinar, eu știu că în acest articol spunându-ți exact procesul de prin care am luat decizia, nu ar fi o surpriză să ajungi la concluzia și pentru tine Tiffin ar fi o variantă.

În limba română spus, îi promovez gratis?

Da și nu! În afară de scopul principal al articolului de a împărtăși experiența mea care ar putea să-ți fie de ajutor și ție, le-am cerut ceva și anume un voucher de discount. Nu dor pentru mine, ci și pentru tine. Adică tu dacă ai citit acest articol și consideri Tiffin University în opțiunile tale, înseamnă că avem ceva în comun, mai exact vei primi o reducere de 750E. E de ajuns să spui că ai aflat de la mine sau Life University sau Extreme Training și în funcție de oferta lor actuală vei mai primi în plus o reducere suplimentară de 750 E.

Tot ce trebuie să faci este să-ți lași mai jos datele de contact și automat vei fi înscris în lista persoanelor care vor primi acest voucher de 750E. Ai opțiunea să te înscrii doar pentru voucher și apoi să-i contactezi direct pe ei sau bifezi și opțiunea : mai am și câteva întrebări. Datele vor ajunge direct la ei și te va contacta cineva din parte lor. Este cercetare, nu trebuie să fii hotărât 100% să completezi ca să-ți asiguri voucherul, e bine însă să ai opțiuni.

Las mai jos formularul pentru voucher

După o călătorie de introspecție și pragmatism, făcând și o analiză cost-beneficiu, am făcut pasul către un Executive MBA.

Pentru mine,  este mai mult decât o investiție în cunoaștere; este un vot de încredere în propria-mi evoluție, un angajament către excelență. Nu este nici doar despre creștere în cifre sau despre schimbări palpabile imediate, ci despre transformarea internă care precede orice evoluție, indiferent de natura ei.

Așadar, cu bucurie și cu mintea deschisă către ce va urma, încep acest capitol cu convingerea că cele mai inteligente  investiții pe care le putem face sunt în noi înșine. Iar pentru cei care se află în căutarea unei transformări nu doar profesionale, ci și personale, cred că un EMBA poate fi cheia care deschide nu doar uși, ci și posibilități nelimitate.
Cine știe, poate vom fi colegi de EMBA, următoare serie începe în Martie 🙂

Dacă mai ai întrebări le poți lăsa în rubrica comentarii!

Mult succes!

5/5 - (3 votes)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top

Pe ce adresă de email vrei să primești ebook-urile gratuite?

Vezi informații confidentialitate prin click aici!

Vezi termeni și Condiții utilizare website Life University I Marian Rujoiu prin click aici!

Te poți dezabona oricând

Privacy Policy: Promitem că adresa ta de email este în siguranță!