Probleme in cuplu – Cei 4 calareti care prevestesc despartirea si cele 5 solutii

În primele luni ale unei relații nu există probleme in cuplu, totul este frumos, iubim și defectele, micile certuri parcă aduc și mai multă pasiune, banii nu contează, nu există rutină, comunicarea este la cote maxime, sex există din plin, timp petrecut împreună berechet, atenția la nevoile celuilalt atinge apogeul, universul nostru este reprezentat de persoana iubită și lista poate continua.

Cum se face însă că, după mult timp (1 an, 5 ani, 10 ani), apar probleme in cuplu? De ce oare nu au apărut în prima lună? Ce s-a schimbat, cum s-a ajuns în această situație?

Prima provocare este a locui împreună, apoi căsătoria, apoi copiii, apoi evoluția personală a fiecăruia. Aceste schimbări vin la pachet cu o serie de provocări, unele cupluri parcă nici nu le-ar simți, iar altele (destul de multe și acestea) ajung la divorț.

Ce se întâmplă de fapt?

Ce fac unele cupluri, iar altele nu?

De ce unele cupluri sorb din plin fiecare moment împreună, iar altele nu știu cum să se evite mai mult unul pe altul?
Am senzația că relațiile sunt un subiect oarecum tabu pentru cultura noastră. Mai degrabă vorbim despre sex decât despre relația de cuplu. De multe ori parcă văd o resemnare, de genul: asta e, așa este o relație de cuplu. Cuplu fără nicio problemă mi-e greu să cred că există, unele cupluri au probleme mai mari, altele mai mici, altele recunosc, iar altele nu recunosc 🙂

Acest articol, chiar dacă este despre probleme în cuplu, cred că este util să fie citit și aprofundat nu doar de cei care cred că au mici sau mari probleme, cât mai ales și de cei care nu au încă. Ce-i mai bun decât prevenirea în general?

Cele mai frecvente probleme in cuplu:

1. lipsa comunicăriiiubire
2. partenerii nu se simt înțeleși
3. lipsa pasiunii
4. rutina sau plictiseală în cuplu
5. dezinteres sau indiferență față de partener
6. certuri dese pe lucruri importante sau neimportante
7. activitatea sexuală redusă
8. probleme financiare
9. lipsa de respect
10. neîncrederea

Această listă nu este completă, fiecare, probabil a experimentat pe propria piele una sau mai multe dintre problemele de mai sus la o intensitate mai mare sau mai mică. Ce este cel mai interesant este că aceste probleme, cumva, se leagă. Adică la un moment dat apare una dintre ele, apoi următoarea, următoarea, neexistând neapărat o ordine standard.

Teoretic pot exista soluții rapide la fiecare dintre problemele de mai sus. Adică, la lipsa comunicării, să încerci să comunici mai mult în situații cât mai diferite, la fel ca și cu rutina, pur și simplu trebuie să încerci să o spargi cât mai des surprinzându-ți partenerul. Dacă ați încercat, știți că nu este ușor, uneori poate este chiar obositor, efectele se văd cu greu, iar uneori efectele sunt doar de scurtă durată.

Sunt o mulțime de soluții care tratează efectul, de genul Algocalminului. Iei un Algocalmin, nu te mai doare capul. Dacă, însă, apare și mâine durerea și poimâine și răspoimâine, în fiecare zi, este foarte posibil ca luând Algocalmin, nu doar că nu-ți mai trece durerea, îți poate face chiar mai rău. Așadar, propunerea mea este să ne uităm la tiparele care declanșează aceste probleme și mai ales la tiparele care pot funcționa pentru a redobândi pe deplin relația de cuplu perfectă sau aproape perfectă. Este nevoie să intrăm puțin în profunzime pentru a înțelege cu adevărat ce am putea face să funcționeze sau pentru a înțelege de ce n-a mers ce am încercat sau de ce a mers ceva anume. Este nevoie de o gândire ”Thing big” for ”action small”.

Ce probleme in cuplu duc la despărțiri?

Terapeutul John Gottman, după numai 5 minute de discuție cu un cuplu, poate prezice cu o precizie de 91% dacă acel cuplu se va rupe, în funcție de prezenta celor 4 călareți. El a identificat tipare globale care duc inevitabil la despărțire, dacă acestea continuă să fie prezente. El a identificat patru tipare, dușmani ai relației, numindu-i cei 4 călăreți ai apocalipsei relațiilor. Este o metaforă frumoasă, simplă și ușor de înțeles. Pe scurt, aceste 4 etape sunt:

1. Primul călăreț – Criticismul în cuplu

Nu scapi nicio ocazie pentru a-l critica pe celălalt. Nu critici doar comportamentul, ci faci și atac la identitate, de genul:

  • Nu ai dus gunoiul pentru că ești un egoist.
  • Nu ai ajuns devreme acasă pentru că nu-ți pasă.
  • Îți pasă numai de tine! Nu-ți pasă niciodată de ceilalți, te gândești numai la tine.
  • Nu cred că ai uitat, ci nu ai vrut să-ți aduci aminte.

Practic avem un dezacord frecvent cu partenerul/partenera, îl învinovățim și-l acuzăm. [sbba]

2. Al doilea călăreț – Disprețul și sfidarea în cuplu

Spre deosebire de criticism, aici intervin atacuri mult mai rafinate, în sensul în care ne îndoim de capacitățile partenerului, îl ironizăm, nu-l mai respectăm. În această etapă ridiculizăm, poreclim, imităm sau chiar batjocorim. Câteva exemple pentru a înțelege mai bine această etapă ar fi:

  • Ești un idiot!
  • Și un om de pe stradă are mai multă minte decât tine!
  • Ai urechile mari degeaba, oricum nu auzi nimic!

Practic, aici este implicat mult și limbajul nonverbal cum ar fi rânjetul, datul ochilor peste cap sau imitarea batjocoritoare a partenerului. Gottman mai sesizează că aceasta este predicatorul numărul 1 privind divorțurile, însă mai mult de atât se văd efecte și asupra sănătății partenerilor, în special asupra sistemului imunitar.

3. Al treilea călăreț –  Apărarea în cuplu

Acest călăreț pare unul blând, însă el apare foarte des când relațiile sunt pe muchie de cuțit. Dacă în prima fază cuvântul cheie era critica, în al doilea disprețul, acum apare lipsa de responsabilitate și scuzele. Acum atacul nu mai este îndreptat către partener, ci mai degrabă negi lucruri pe care le-ai făcut sau nu le-ai făcut sau nu-ți asumi responsabilitatea pentru ce ai spus sau nu ai spus.

  • Ai sunat doctorul copilului? Am avut o zi groaznică, nu am avut timp să sun la doctorul copilului, de ce nu ai făcut-o tu?
  • Am atât de multe de făcut, iar tu nu faci nimic ca relația să mergă mai bine!
  • Numai tu ești vinovat/ă că relația nu merge bine.
  • Știai că nu mă pricep, ar fi trebuit să faci tu.
  • Nu e vina mea că suntem în întârziere, e numai vina ta.

Vedem cum apărarea este momentul în care partenerii nu-și mai asumă răspunderea, joacă rol de victimă și acuză partenerul. Atât apărarea, cât și celelalte etape de mai sus, se întâmplă tot timpul într-o relație, însă contează cât de des. Dacă se întâmplă doar ocazional, probabil nu-i semn de mare îngrijorare, însă când devine parte din relația zilnică, probabil avem de-a face cu al treilea călăreț.

4. Al patrulea călăreț – Indiferența în cuplu!

Acest al patrulea călăreț este caracterizat prin lipsă de reacție, prin împietrire, printr-un blocaj. Acum partenerul nu mai răspunde. Simte dispreț, dezacord, răceală, și apare un fel de nepăsare. Dacă în primele două faze vedem un atac la celălalt, în a treia etapă vedeam victimizare și lipsă de răspundere, acum partenerii sau unul dintre ei, ies din joc total din interacțiune, pur și simplu evită sau se retrag din interacțiune. Este aproape un abandon.
De regulă acest al patrulea călăreț vine după cei trei, după ce se parcurg etapele anterioare.

Uitându-ne la acești 4 călăreți constatăm anumite tipare. De fapt, problema nu este lipsa banilor sau că partenerii nu comunică suficient, de exemplu.

Problemele în cuplu, sau cum le numim, sunt mai degrabă conjuncturi în care micile probleme devin mari.

De exemplu, dacă ne uităm la primul călăreț, criticismul, acesta impactează toată lista de 10 probleme de mai sus. Putem să credem că banii mai mulți ar rezolva problema sau timpul mai mult împreună ar rezolva problema, însă cum putem explica când timpul mai mult împreună se transformă rapid în timp pentru critică mai multă.

Cea mai simplă cale de a te lupta cu oricare dintre călăreți este pur și simplu să nu o mai faci, dacă o faci deja. Într-un moment de sinceritate, ați putea să observați că, de cele mai multe ori, prezența acestor călăreți vizează cumva relația în ansamblu. Este ușor să spunem că celălalt o face, poate așa și este, însă de multe ori nici atitudinea noastră nu este cu mult diferită, adică suntem împreună în aceste etape. Gândiți-vă nu doar la relația curentă, gândiți-vă la relațiile din jurul vostru sau la relațiile pe care le-ați încheiat în trecut.

Dacă sunt probleme in cuplu, cum le rezolvăm?iubire

Când vine vorba de probleme, îmi plac soluțiile punctuale care funcționează. În cazul de față soluțiile punctuale privesc mai mult rezolvarea în ansamblu a relației. Relațiile nu sunt deloc ceva simplu .

Anthony Robbins spunea:

”În cea mai mare parte, calitatea vieții noastre depinde de calitatea relației personale”.

Practic, soluții de genul: surprinde-ți partenerul, este în regulă, chiar recomand aplicarea, însă lucrurile trebuie înțelese și aplicate mai în profunzime dacă dorim rezultate. Ce înseamnă profunzime, veți observa ușor în cele 5 soluții propuse mai jos structurate sub forma a 5 pași care pot fi urmați chiar în ordinea prezentată.

5 soluții pentru probleme de cuplu și nu numai

Pasul 1 – Decide să acționezi la scară mare

Sunt și soluții care depind de alții, sunt evenimente care ne vin în sprijin sau din contră. Drept pentru care, în acest moment, ne vom focusa doar pe ceea ce este în controlul nostru în cea mai mare măsură. Putem blama partenerul, mediul, societatea, prietenii, televiziunea, contextul, caracterul etc. Mai departe, însă, trebuie să ne focusăm pe soluțiile aflate în controlul nostru (adică inițierea și implementarea depind de noi).

Pasul unu este să refuzi poziția de resemnare, să conștientizezi orice nu este în regulă sau ar putea fi îmbunătățit și să acționezi. A acționa pentru rezolvarea problemelor de cuplu nu înseamnă ”încerc, să văd ce iese”.

A acționa la scară mare înseamnă a-ți regândi în ansamblu acțiunile, convingerile, valorile și strategiile. Într-o relație nu trebuie  trebuie să te schimbi, trebuie doar să acționezi mai inteligent. Bunul simț ne spune: când ceva nu funcționează, încearcă altceva.

A decide să acționeazi la scară mare înseamnă, în primul rând, un angajament față de tine, un cadou pentru tine. Nu trebuie să ai așteptări supra optimiste sau să monitorizezi obsesiv orice mică schimbare, feedback sau lipsă de feedback din partea partenerului. Pur și simplu decizi, nu simulezi, nu faci ceva doar pentru a bifa că ai încercat pentru a avea conștiința împăcată.

A decide să acționezi la scară mare înseamnă operarea la un nivel superior, înseamnă maturitate, înseamnă deschidere, înseamnă dezvoltarea ta.

Nu te gândi că ești un salvator care încearcă să salveze o relație, că imediat ce vezi că nu funcționează să te victimizezi rapid, să te complaci în situația în care să spui că ai încercat, dar nu merge. La un moment dat celălalt va merge după tine sau poate că nu, nu ai garanții.

Nu intra în acest demers dacă vrei siguranță.

Probabil acesta ar putea fi primul moment de retragere, îți spui ”nu știu dacă o să meargă” și te retragi. Ce poate fi mai trist decât atât? Dacă vrei garanții că va funcționa înseamnă de fapt că nu ai decis, că nu ești pregătit/ă să-ți asumi decizia de a acționa la scară mare. Decizi să acționezi la scară mare indiferent ce s-ar întâmpla. Până la urmă ce este mai riscant: să acționezi la scară mare, sau să nu faci nimic, sau doar să bifezi?

Pasul 2 – Acceptă diferențele de gen

Dacă ai decis să acționezi la scară mare, chiar dacă nu știi încă exact ce presupune, a accepta diferențele probabil este una dintre cele mai ample acțiuni pe care le poți întreprinde. John Gray a devenit celebru mergând în profunzimea acestui concept. Pare simplu, chiar banal, să accepți că bărbații și femeile pot fi diferiți, în practică lucrurile sunt extrem de complicate. Femeile încearcă adesea să facă din bărbat o femeie, iar bărbații să facă din femeie o femeie care gândește ca un bărbat.

Bărbații și femeile chiar sunt diferiți, iar schimbările ultimilor zeci de ani supun atât bărbatul, cât și femeia unor transformări și presiune la schimbare uriașe. Bagajul genetic al bărbaților și al femeilor este destul de diferit. Nici bărbații, nici femeile nu se pot schimba peste noapte. Anatomic, creierul ne funcționează diferit, obiceiurile ne sunt diferite, nevoile ne sunt diferite, așteptările ne sunt diferite, modul de a procesa informația e diferit, modul de a gestiona emoțiile este diferit.

Dacă vă uitați la cele 10 problemele de mai sus și la cele 4 stadii, veți observa că la nivel profund, de fapt partenerii nu mai sunt confortabili că sunt diferiți. Dacă în primele luni ale relației de-aici venea toată pasiunea, dragostea, iubirea și entuziasmul, când el era fermecat de feminitatea ei, iar ea căuta masculinitatea, după ani parcă am uitat de cine ne-am îndrăgostit.

A vorbi despre diferențe, despre cât de frumoase sunt aceste diferențe, despre cum pot fi gestionate acestea, vă recomand pentru început cartea lui John Gray, Bărbații sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus. Este o carte plină de umor și simplitate care surprinde pe deplin diferențele de gen și care oferă o mulțime de instrumente practice pentru îmbunătățirea calității relațiilor. O carte care aproape fi savurată. Probabil știți (dacă nu, aflați acum), John Gray vine și în România, în noiembrie 2015. Ar fi păcat să-l ratați. Detalii găsiți aici: www.traininguri.ro/iubire/

Pasul 3 – Apreciați diferențele

Aprecierea diferențelor ce înseamnă? Înseamnă că deveniți activi nu doar în a accepta diferențele, ci în a le și aprecia. Acceptarea nu înseamnă că te enervează un comportament, dar nu mai spui nimic, acceptare înseamnă cu toată ființa ta, până la a le aprecia.

Gândește-te ce-i caracteristic unei femei, dacă ești bărbat și încercă să apreciezi aceste lucruri.

  • apreciază cum comunică,
  • apreciază cum se conectează,
  • apreciază cum are grijă de cei din jur,
  • apreciază capacitatea sa empatică,
  • apreciază dorința ei de a fi apreciată,
  • apreciază dorința ei de a fi observată,
  • apreciază cum are grijă de copii,
  • apreciază cum se îngrijorează când tu întârzii. 🙂

Apreciază în sufletul tău aceste diferențe și verbalizează-le. Spuneam mai sus că, odată ce decizi să acționezi la scară mare, înseamnă să operezi la un nou nivel. Da, este unul superior pentru că te ridici deasupra lucrurilor mărunte și apreciezi ceea ce este diferit, ceea ce este unic.
Este un mod de a fi care probabil îți este cunoscut, iar cândva poate l-ai practicat.

La fel, dacă ești femeie, nu te mai gândi dacă ești de acord sau nu, nu-l mai judeca atât de mult, nu-l mai critica, ci apreciază diferențele dintre voi. Dacă ești femeie, ce poți aprecia la un bărbat?

  • apreciază-l ori de câte ori realizează ceva,
  • apreciază dorința lui de independență,
  • apreciază că are nevoie de momente de liniște,
  • apreciază dorința lui de a fi important,
  • apreciază dorința lui de autonomie,
  • apreciază când el îți oferă soluții (chiar dacă tu nu ai nevoie de una),
  • apreciază-l pur și simplu!

Pentru a înțelege în profunzime, există și o explicație științifică, care ne ajută să înțelegem cum aceste atitudini au mare legătură cu eliberarea de testosteron la bărbat și oxitocină la femei (ingredientele cheie pentru o relație sănătoasă).


Dacă tu, ca femeie sau ca bărbat, nu ești de acord cu aceste diferențe, ai o mare problemă pentru că identitatea genetică nu poate fi schimbată peste noapte, ea poate fi șlefuită, dar schimbată radical nu se poate. Dacă tu, ca bărbat, ești nemulțumit că partenera ta nu gândește sau simte ”ca un bărbat”, sau tu, ca femeie, ești nemulțumită că bărbatul nu gândește sau nu simte ca o femeie, ce cauți într-o relație?

Nemulțumirile de acest gen se pot rezolva într-un singur fel: tu, ca bărbat, găsește-ți un coleg de cameră bărbat și tu, ca femeie la fel, găsește-ți o femeie. Știu că sunt ușor rău și exagerez, însă diferențele există.

Așadar, varianta cea mai ușoară este să-ți amintești cum să apreciezi diferențele, să le conștientizezi, să le accepți, să le înțelegi și să le exploatezi eventual.

Dacă vă veți uita la cei 4 călăreți și la cele 10 probleme, veți vedea cu ușurință cum de fapt se rezolvă mare parte dintre probleme de cuplu într-un mod simplu, doar acceptând și apreciind diferențele. Acest mic detaliu poate fi diferența care face diferența.

Pasul 4 – Stopează comportamentele toxice pentru relație

Fie că ești bărbat sau femeie, în acest pas o să-ți spun nu ce să faci, ci ce să nu mai faci. Pe de-o parte, uitați-vă la cei patru călăreți. Pur și simplu nu mai faceți acele lucruri. Încet, încet, veți trage partenerul după voi. Dacă voi vă veți obișnui să-l apreciați în loc să-l criticați, de regulă este doar o chestiune de timp până el sau ea va renunța de bunăvoie.

Nu-i mai cereți partenerului să nu vă mai critice, pentru că-i cereți degeaba, pur și simplu nu-l mai critica tu o vreme îndelungată și vei vedea rezultatele.
Practic, dacă vorbim în termeni de diferențe, aici o să-l citez tot pe John Gray care enunță principalele două greșeli pe care le fac bărbații și femeile în relații.

  1. Bărbatul încearcă să modifice sentimentele unei femei care este supărată, transformându-se în domnul Rezolvă-Tot şi oferindu-i soluţii pentru problemele ei, soluţii care-i subminează sentimentele.
  2. Femeia încearcă să schimbe modul de a acţiona al bărbatului, transformându-se într-un Comitet de Perfecţionare, oferindu-i sfaturi şi critici nesolicitate.

Pe bune dreptate, aceste două greșeli, într-un moment de sinceritate le veți vedea peste tot în jurul vostru, la voi sau la ceilalți. De câte ori nu auziți un bărbat spunând: ”Nu înțeleg! Nu înțeleg”, iar femeia, pe de altă parte, ”Nu mă înțelegi, nu mă înțelegi !” De ce oare? Pentru că bărbatul vrea să propună soluții unde nu este necesar, iar femeia vrea să fie doar ascultată . Mai mult, femeia vrea cu ardoare să-și perfecționeaze soțul, iar soțul trece cu buldozerul peste emoțiile unei femei ”propunându-i soluții” și încercând să-i modifice sentimentele. Aceste două greșeli, într-un fel, exprimă și diferențele dintre bărbat și femeie.

Astfel, pe de o parte nu doar că nu trebuie să mai alimentăm aceste comportamente, ci să și trecem la un nivel superior, devenind toleranți când bărbatul se poartă…ca un bărbat, iar femeia se comportă ca o femeie. Am văzut cupluri în pragul divorțului sau divorțate care nu înțelegeau cum au ajuns în acea situație. În foarte mare măsură cele două greșeli de mai sus, în timp, își spun cuvântul. Ocazional, ele nu influențează foarte mult, însă un bărbat criticat tot timpul va percepe că nu e de-ajuns de bun și va fi frustrat, iar o femeie care nu se simte ascultată și înțeleasă se va răci tot mai mult. Știați că o femeie produce oxitocina (hormonul dragostei) atunci când este ascultată? Frumos, nu-i așa? Iar bărbatul, când e apreciat sau când i se oferă încredere, produce testosteron?

Ce rezultă?

O relație frumoasă! Un cuplu care se înțelege, unde înflorește dragostea și pasiunea, iar certurile, ciondănelile, lipsa de comunicare, criticismul, disprețul, sfidarea și apărarea devin doar o amintire.

Pasul 5 – Nu-i mai oferi totul!

Puțin, titlul acestui pas ar putea să te inducă în eroare. De câte ori nu ai auzit expresia: I-am oferit totul, dar degeaba! Aici apare cel mai vizibil diferența care face diferența nu doar între bărbat și femei, ci și între indivizi în general. Dacă vei asculta cu atenție pe cineva care spune:

  • I-am oferit totul!

Pune-l puțin să detalieze. Vei vedea că totul pentru cineva este destul de diferit de totul pentru altcineva.

De regulă, acest TOT este o capcană, pentru că ceea ce noi presupunem ca fiind totul nu este identic cu totul celuilalt. Mai mult, destul de des este destul de diferit. Dacă vei merge să-l întrebi apoi pe cel/pe cea care a primit totul, vei observa un discurs destul de diferit. Nu va percepe nicidecum că a primit totul, ba din contră de multe ori.

Ambii au dreptate! De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că oferim totul în viziunea a ceea ce pentru noi reprezintă totul, de cele mai multe ori. Vom observa cu ușurință că de cele mai multe ori și noi primim totul…exceptând ce avem nevoie.

Astfel, nu te mai gândi să oferi totul, pentru că s-ar putea să oferi ce ai tu nevoie, nu ce are partenerul nevoie. Fiecare om, fie el bărbat sau femeie, are nevoi diferite.

Vei vedea de multe ori că un bărbat spune că a oferit totul cum ar fi:

  • bani,
  • stabilitate,
  • grijă,
  • implicare,
  • soluții,
  • concedii etc.

Ghiciți ce? Doamnele probabil au intuit deja. Aceste lucruri nu sunt totul pentru o femeie, pentru o femeie totul este reprezentat de conectare, de afecțiune, de iubire, de comunicare. Așadar, totul pentru un bărbat este diferit de totul pentru o femeie.

Se întâmplă și invers, când o femeie oferă:

  • comunicare,
  • afecțiune,
  • atașament
  • timp împreună

spune că a oferit totul și paradoxal obține efectul opus; bărbatul simte că nu mai are autonomie sau libertate și se simte sufocat.

Priviți-le ca exemple, lucrurile pot sta și diferit, important este să ieșiți din cercul în care oferiți ce aveți voi nevoie, nu ce are partenerul nevoie.

Strategia pe care v-o propun este să fiți atenți la nevoile partenerului dacă vreți să oferiți. Dacă faceți abstracție de ceea ce are nevoie partenerul sau presupuneți în mod automat că ce ai tu nevoie are și partenerul, să nu te miri de rezultat sau apariția călăreților.

Dacă ar fi să facem un scurt inventar al nevoilor (care țin de relații), am putea enumera (preluat din harta NeeMotions):

1. Siguranță
2. Control
3. Protecție
4. Plăcere
5. Nou
6. Aventură
7. Cunoaștere
8. Autocunoaștere
9. Învățare
10. Respect
11. Importanță
12. Libertate
13. Apreciere
14. Conectare
15. Afecțiune
16. Sexuală

Astfel veți constata ușor că unul din parteneri poate avea nevoia de siguranță, iar celălalt de aventură sau libertate. La o primă vedere sunt destul de diferite, iar în practică, din dorința de siguranță limităm libertatea partenerului sau exercităm un control crescut. Cu siguranță nu iese ceva bun.

Gândiți-vă că mergeți la un restaurant unde doriți să serviți mâncarea preferată. Vă așezați la masă, iar după o vreme, chelnerul vă aduce ce preferă el. Ce-ați spune de acest chelner? Așa și în relații, nu trebuie să-i servim partenerului ceea ce ne place nouă, iar dacă i-am servit ce ne place nouă, în niciun caz nu i-am oferit totul.

Nu trebuie să oferim totul într-o relație, trebuie să oferim în primul rând ceea ce partenerul are nevoie.

Este simplu să observați ce are nevoie partenerul, iar dacă nu observați, întrebați-l. Un singur lucru să nu-l faceți, și anume să-i judecați nevoia. Nevoia este nevoie, dacă încerci să-l convingi că de fapt nu aceea este nevoia lui, cei patru călăreți vor porni spre tine.

Practic, doar trebuie să accepți că sunteți diferiți, că nevoile sunt diferite, iar dacă vrei să faci ceva, găsește modalități creative de a veni în întâmpinarea nevoilor partenerului.

Putem privi, și din perspectiva analizei tranzacționale, cele 4 tipuri de relații:

  • Eu sunt OK – Tu nu ești OK
  • Eu nu sunt OK – Tu nu ești OK
  • Eu nu sunt Ok – Tu ești OK
  • Eu sunt OK – Tu ești OK

Dincolo de cercetări și experiența psihologilor și a terapeuților din întreaga lume, bunul simț ne spune clar cum orice atitudine în afară de Eu sunt OK – Tu ești OK nu conduce la nimic bun, și este doar o chestiune de timp până lucrurile degenerează.

Cei 5 pași, ca o scurtă recapitulare sunt:

  1. decide să acționezi la scară mare
  2. acceptă diferențele
  3. apreciază diferențele
  4. spune stop comportamentelor toxice
  5. nu-i mai oferi ”totul”!

Mai sunt multe lucruri de spus despre fiecare călăreț sau despre fiecare dintre cei 5 pași. Important este primul pas, decizia, apoi totul vine de la sine. Nu vreau să-ți propui un număr de zile pentru care să aplici cei 5 pași, pentru că, din multe puncte de vedere, este un mod de viață ceea ce ne duce la concluzia că este un stil de viață, un mod de a privi lucrurile, este fundamentul pe care este clădită relația dintre doi parteneri.iubire

Prima obiecție care ar putea să apară este că Este greu, că durează, că nu suntem siguri de rezultat, că nu are rost…și mai putem inventa 1000 de motive pentru care să nu acționăm, pentru că probleme în cuplu sunt foarte multe.
A doua obiecție este: Nu cred că va funcționa! Așa este, nu ai de unde să știi dacă va funcționa sau nu, din nefericire nu este o opțiune să nu încerci…dacă vrei!

Toate cuplurile au sau au avut diferite probleme, însă unele le depășesc, iar altele nu.

Întrebarea mea de final este:

Ai cel puțin un motiv pentru care să decizi să acționezi la scară mare?

Acest articol a vizat probleme în cuplu și abordarea lor, totuși aceste sfaturi sunt utile și pentru cuplurile care consideră că nu au nicio problemă. Puțină prevenție nu strică 🙂
Cu prietenie,
Marian Rujoiu

Marian rujoiu
P.S. Dacă mai ai întrebări, le poți posta în rubrica comentarii

27 Responses

  1. Buna, mă numesc Maria și am 20de ani, soțul meu are 23 și avem un bebeluș de 5 luni…ne certam mereu pentru ca vreau sa stea mai mult cu copilul(deși el a stat și mereu sta cu bebe) când are grija de copil sta și se uita pe telefon
    A doua chestie este că mereu îmi zice că eu cu alții(prietene/mama/soacră-mea) vorbesc mai mult decât cu el(el are aparat auditiv și probleme de vorbire dar pentru mine niciodată nu a contat asta) sper sa nu creadă că îl desconsider din cauza asta 🙁
    Și în ultimul rând….vrea mereu să fie calare peste mine, eu de când am fost gravidă nu prea mai simt nevoia deloc de a face dragoste, și ma enervez ușor la orice „invitație” de-a lui…
    Sunt tristă și știu că asta o sa ne duca la despartire cândva dar nu pot să mă forțez sa fac ceva și după daca mă dezamăgesc sa devină situația de 10ori mai rea..nu știu ce să fac

  2. Salut numele meu este Andrei și am trecut de curând mai exact acum câteva zile printr-o despărțire după 5 ani de relație totul s-a întâmplat acum câteva zile când am vrut sa iesim in club cu prietenii sa ieșim din rutina și monotonia de zi cu zi.
    Aceasta problema a dus la faptul ca eu nu am vrut sa merg și i-am spus ei sa se ducă deoarece era cu 2 dintre cei mai buni prieteni ai mei și plus ca erau și prietenele ei.
    Toate bune și frumoase dar când s-a întors înapoi și am întrebat-o a dia zi cum a fost mi-a explicat ca s-a distrat totul a fost bine și ok ca in ziua de luni dupa Weekend sa ma trezesc ca a plecat de acasa cu toate lucrurile ei și mi-a lăsat un bilețel zicând : Andrei îmi pare foarte rau am plecat de acasa nu pentru ca nu te iubesc, te iubesc din tot sufletul meu dar relatia nu mai mergea de mult. Stiu ca nu este corect ce am făcut sa plec asa dar îmi era prea greu sa o fac fata in fata. Te rog sa înțelegi asa a fost sa fie stiu ca sunt multe de explicația nu am puterea sa o fac o sa ne vedem la munca ( țin sa precizez ca lucrează la același loc de munca ca și mine) Chiar îmi pare rau stiu ca o sa fie greu dar nu mai putem continua asa.”
    După aceea sa aflu de la prietenii noștri ca ea a plecat la un fost coleg de munca care s-a întâlnit cu ea in club.
    Țin sa Menționez ca am mai avut certuri înainte pe care nu le-am dat atenție ( gen tu nu ma mai iubești sau hai iubire sa ieșim din monotonia asta hai sa facem ceva tu nu îmi acorzi destula atenție tu nu vrei sa ieșim pe afara sa ne distram)
    Tot ce am făcut pana acum am făcut-o pentru ea și sincer încă o mai iubesc și vreau sa salvam relația noastră nu stiu daca mai are vreo relevantă acum darchiar o iubesc.
    Aștept un răspund din partea dumneavoastră și va multumesc anticipat.

  3. Am si eu o problema desi nu are pe altcineva sotia mea sa racit fata de mine suntem casatoriti de 6m5 ani si avem o fetita de 2 ani jumate ai avea ceva sfaturi.Merai mult

  4. Buna ziua! Suntem căsătoriți de 6 ani,avem un copil. Ne certam des . Soțul mereu ma face vinovata de toate. Chiar cind eu ma supăr pe el o întoarce așa de bine ca se face tot el cel supărat. Nu știu cum sa mai procedez…..

    1. Bună Valentina,
      În asemenea situații sensibile, sunt rezervat la a da sfaturi pe blog. Cred însă că un psiholog bun face minuni, dacă există loc. Știu că România există reticențe privind lucrul cu un psiholog, pentru că pe bună dreptate sunt prea mulți psihologi care nu se pricep. Eu ți-l recomand cu mare incredere pe Marius Dumitrenco ([email protected]) Scrie-i, spune-i că de pe blogul meu ai contactul lui și poate găsiți o cale de a lucra împreună.

  5. Buna! Sunt împreuna cu un baiat de aproape 1 an și deși îl iubesc și țin mult la el, parca atunci când vorbim sau petrecem timp împreuna nu reactionez.. nu îmi pasa de ce se întâmpla. Nu vreau sa îl las, dar simt ca ma plctisesc, ca nu am ce sa ii mai spun. Încerc din când in când sa fiu atenta la el, dar nu durează prea mult. Știu ca el se străduiește sa ma țină aproape, dar nu știu ce sa fac. Credeți ca mai pot salva ceva din relație?

  6. Buna ziua !numele meu este Anca sant casatorita de 13 ani..si in ultimii 2 ai mi-am înșelat sotul..cu un baiat mai tânăr cu 3 ani fata de mine..Si neam si îndrăgostit unul de altul..sotul spune că ma iertat..Da eu niciodată nu am putut să accept.iertarea si sa mai am contact sexual cu el..din momentul în care mam culcat cu alt barbar nu am mai putut sa am contact cu el..Si sa intamplat de multe ori..su niciodată nu am vrut mereu mam opus si am avut impresia că el abuzează mine..de multe ori am plâns în timpul actului sexual ..Si ii vorbeam urât..datimi un sfat.multumesc

  7. Ma simt aproape epuizata , suntem cu iubitul meu de aproape 3 ani , el e Neamț eu moldoveanca , de la început a fost o dragoste mare dar cum ne-am mutat ( după un an de relație ) împreuna a început adevăratul calvar . Nu ne mai înțelegem obsolut deloc mereu certuri și crize de nervi care ma termina ca femeie , nu mi-as dori despărțirea , avem un băiețel împreuna de 9 luni , dar nici așa nu mai poate continua .
    Mereu e supărat pe ceva , mereu e supărat ca se cheltuie prea mulți bani , niciodată nu îmi spune cuvinte calde , nu e blind cu mine , nici dragostea nu mai facem des , cind vin la el sa-l cuprind ma alunga și zice ca are mereu ceva de făcut . Nu simt respect din partea lui , e brutal cu mine in orice face , cind iese cu copilul la plimbare și vreau sa sărut copilul la ieșirea din casa ,ma bruscheaza .
    Mareu îmi critica fizicul( cu toate ca eu am mare grija de mine și corpul meu , ) maninc sănătos și merg la sport , îmi critica familia , prietenii , încerc sa vorbesc cu el sa-i explic ca ma termina cu comportamentul lui dar parca nici nu ma aude .
    Nu e sensibil absolut deloc la lacrimile mele , la rugămințile mele nu ma i-a in seama . Mereu ce fac nu e bine și doar critici primesc , din păcate am început după o perioada sa nu-l mai laud la ce face dar sa-l critic aspru .
    La ce nu as putea sa am pretenții este faptul ca este un tata bun , nu e alcoolic și nu fumează si e un bărbat ordonat . El zice mereu ca el face totul … da el face multe lucruri dar nu face ce ma face pe mine fericita ..
    Doamne ce mult am nevoie de sfaturi (((

  8. Citind articolul dumneavoastra mi-am dat seama ca vreau sa lupt pt relatia mea desi initial eram pe punctul de a renunta. Sunt intr-un punct de cotitura intr-o relatie de 7 luni in care fiecare am dat ceea ce am considerat noi ca vrea celalalt: eu prea multa grija si atentie- devenind astfel sufocanta si el prea mult parte financiara -eu considerand ca e rece si distant. E o relatie la distanta ambii fiind divortati si cu cate un copil( el mai proaspat divortat). Jobul meu il face suspicios din orice eu calatorind f mult. Eu in incercarea mea de a ii demonta suspiciunile insist in a comunica si rezolva situatia fapt care a dus la o retragere din partea lui pina acolo incat nu mai da niciun semn. E dureros pt mine ce se intampla desi am luat decizia sa-i dau spatiu sa faca el pasul spre mine deoarece la inca 2 astfel de momente eu am mers spre el. Stiu ca are o perioada tensionata dar as vrea sa stie si sa simta ca vreau sa-i fiu alaturi, vreau sa-i ofer sustinerea mea, vreau sa stie ca poate avea incredere in mine. Nu mai suntem copii ( 40 respectv 43 de ani) si chiar vreau relatia cu el.
    Ce as putea sa fac acum inafara de a-i da spatiu si a nu comunica cu el?
    Da-ti un sfat pt ca vreau sa fac schimbarea la mine ( sunt insistenta in a rezolva atunci conflictul) din dorinta de a veni apoi schimbarea la el. Exact cum spunea si Gandi – daca vrei sa faci o schimbare in lume incepe cu tine.
    Iar eu asta vreau! Vreau sa lupt pt relatie indiferent de ceea ce se va intampla.

  9. Ma simt intotdeauna dominat, asediat sau abandonat ( dupa caz ) de sotia mea. Avem 19 ani de casnicie, alti 3 de relatie anteriori. O viata intreaga ne uneste si totusi mi-e tot mai greu ( mie ) sa ma mai armonizez cu ea. Nu beau, nu fumez, nu am vicii degradante ( am pasiunea ciclismului ) , lucrez cinstit, sunt econom ( banii ii dau in casa, nu-mi trebuie mai mult decat am/avem ), nu am prieteni / anturaj. …sunt recunoscut ca fiind un maaare singuratic, traiesc practic doar pentru familia mea ( sotie si tata ). Nu vreau nimic special de la viata, doar liniste, pace, armonie. Totusi relatia, comunicarea cu sotia e extrem de dificila, tot mai anevoioasa, abrupta. …..nu mai inteleg ce cauta, ce vrea sotia mea. ..de la mine, de la viata in general. Ma simt debusolat, care-s valorile unui cuplu functional ? Habar nu mai am. Cred ca nu ma mai iubeste, poate nu m-a iubit niciodata. ….Ma tot gandesc ca e nefericita cu mine, ca nu stiu eu sa o fac fericita. Suntem oameni educati, civilizati, vorbim fluent 2 limbi straine, nu avem probleme financiare ( personal cred ca avem mult mai mult decat ne trebuie ) si totusi, frustrant nu-I asa. …parem ca nu avem armonia si fericirea minim necesara unei vieti de om, ce sa fac ? Cum sa fac ?

  10. Lucrurile astea descrise aici se aplica atunci cand AMBII accepta solutii. Ca eu pot sa lupt si sa fiu atenta la ce s-a descris in articol, dar nu il pot sili si pe partener. Care poate imi va rade in fata, sa nu mai citesc „prostii pe net”.

  11. Interesanta tema si abordarea dar..realitatea este…in Romania unde sunt mari diferente educationale, traditionale si de caracter care in ultimii 25 de ani au tratat totul inclusiv relatiile ca marfuri interschimbabile dupa moda, prejudecati, oportunitati, servicii si …. Relatiile de cuplu trist se fac pe aspect fizic si financiar , mai rar pe asumarea impreuna a realitatilor vietii la bine si la mai putin bine. „Intamplator” am auzit o discutie ieri in metrou despre o statistica a divorturilor in primul an de la casatorie si incidenta este de 78%. Nu am verificat aceasta data, dar asta inseamna imaturitate in toate planurile. In situatia in care mai apare un copil….situatia nu se modifica…..si incep dramele. Mai mult tinerii fac un stindard din prezenta in cluburi , consumul de alcool, sexul conform agendei fara numar cu parteneri al carui nume nici macar nu il cunosc sau se recunosc a doua zi. Se casatoresc pentru ca… e la moda… si s-au inteles bine in pat sau are un job interesant care acopera cheltuielile si nevoile de… Pana atunci au fost copiii rasfatati ai parintilor fata a avea nici cea mai vaga idee despre ce inseamna raspunderea , drepturile si obligatiile intr-un cuplu. Categoric nu statul la sala de fitness, FB, la terasa cu prietenii zilnic, la coafor sau aranjatul manichiurii si tatuatul partii inghinale inseamna activitati necesare bunei intelegeri in cuplu. Diploma cumparata a studiilor si jobul pentru ca a avut talent la imaginea artistica si probele orale sau serviciile benevole atasate servite prin inteligenta silicoanelor si a botoxului sau a patrateleleor de pe burta. Mai sunt si variantele triste ale copiilor vanduti sau care se casatoresc din saracie si puiaza ca altceva de frig si foame nu stiu sa faca decat a trai apoi din alocatii precum si parintii lor – mai o dusca mai un copil – doar nu o sa muncesca cand sunt asistati social si e democratie munca si igiena sau educatia – dauneaza grav la imagine.. Familia traditionala in sensul de asumanarea realitatilor impreuna ceea ce presupune o cariera , stabilitate cel putin o perioada , echilibru mental in ceea ce priveste armonizarea timpului si activitatilor profesionale cu activitatile personale si comune necesare relaxarii, si vietii de cuplu sunt din ce in ce mai rare – desi aceasta este normalitatea. Pe fondul colaborarii si bunei intelegeri a sarcinilor zilnice apar si cresc copii sanatosi si armoniosi intre parinti ce stiu sa aloce timp si carierei si afirmarii personale in activitatea profesionala dar si vietii zilnice normale de cuplu cu toate bucuriile si aventurile ei. Fericirea zilnica este din lucrurile mici facute zilnic impreuna sau separat de care ne bucuram impreuna. Personal am considerat ca pentru fericirea si relatia noastra de familie merita sa gandesc si sa ma adaptez astfel incat sa avem loc amandoi foarte relaxat desi avem personalitati profesionale sau umane diferite. Si totul a fost bun pana au aparut minciunile si mai apoi am descoperit ..relatiile extraconjugale …ca fiind ..”ceva modern, ca o fac si altii si prietenii si colegii”…si atunci …am realizat ca nu sunt o persoana care este moderna si accepta aceasta „necesitate sportiva”. Cele mai multe cauze de divort pleca de la infidelitate, lipsa respectului fata de sine si cel apropiat, dezinteres, rutina si proaste obiceiuri mostenite sau dobandite considerate a fi masculine sau feminine „ca la mama acasa”, sau „ca la prietenii/ele de gasca”. Victimele colaterale sunt copiii care trist constata brusc ca sunt mai maturi decat proprii parinti in privinta atitudinii, deorece ei trebuie sa inteleaga tot ceea ce parintii nu sunt dispusi a intelege si de a isi asuma si sa ii mai si iubesca neconditionat pe amandoi care se jicnesc crunt in fata lui/ei. Am participat la o conferinta despre invatamant si necesitatea educatiei si am constat cu surprindere ca de fapt adevarata tragedie este ca parintii copiilor – generatia care a evoluat dupa 1989 sunt cei lipsiti de educatie si raspundere, pentru ca parintii lor le-au oferit totul fara discernamant si fara sa ii responsabilizeze – si pentru orice fapta au fost rasfatati creind din ei oameni iresponsabili cu diplome cumparate, bunuri si proprietati dar incapabili sa relationeze firesc cu un partener de viata. De cele mai adesea ori si partenerul face parte din aceeasi lume…copiii rezultati…fiind..deci…despre ce bun simt si comunicare mai vorbim ? Modern este cand apare o problema sa mergi la „terapeut” care are nevoie de client captiv pe termen lung…deci…cine este responsabil de o viata terfelita modern ? Societatea actuala trateaza si reltiile mai vechi cu aceeasi superficialitate si vezi divorturi si casatorii intre un tata si o fiica a cuiva..sau sotia mai tanara mult ca cea mai mica dintre fiice…e din „dragoste”. Sunt femei abandonate dupa 20 de ani de casatorie pe motivul imaginii sau ca nu accepta traznai intime ce frizeaza filmele xxx. Comportamentele umane sub influenta mediei si instabilitatii politice, economice, sociale a creat o societate umana in deriva de la legile sale normale de evolutie si dezvoltare fireasca biologica si sanatoasa fizic, mental emotional. Totul a devenit marfa – si obiect de vanzare cumparare. Asa incat o relatie firesca necesita un timp de reeducare in spiritul valorilor umane firesti tranformarilor biologice, mentalitatilor, echilibrelor si armoniilor firesti prin activitati normale zilnice de cariera, relationare , odihna si recreere impreuna cu cei dragi – construind impreuna o viata frumoasa zi de zi cu toate suisurile si coborasurile, care astfel par mult mai usoare si viata mai implinita si motivanta pana la adanci batraneti. Nu de americani avem nevoie ci de a ne intreba care ne sunt valorile de familie, ce vrem de fapt si ce facem prctic pentru acestea, intelegand ca suntem ca orice fiinta biologica supusi timpului si evolutiei si involutiei firesti. O relatie este o constructie in doi in care fiecare isi aduce contribuita de energie, suflet, bucurie, creativitate, unicitate, evolutie, sacrificii, munca rapundere, impliniri, emotii, satisfactii, eros, hobby-uri, vise – astfel ca nu ai timp sa te plictisesti vre-o zi si nici sa calci in afara drumului comun pentru „distractii sportive”. Fidelitate este un mod de a te bucura de un confort si de o poezie creata impreuna cum altii nici macar nu au imaginatie, nu se vinde , nu se cumpara si are farmec la orice varsta. Si asta tine tot de educatie si de cei sapte ani de acasa, ca model comportamental. Incitanta tema ..de actualitate …dar gata m-am oprit. Cu respect.

    1. Nu pot decat sa-ti spun, Luiza, ca sunt total in asentimentul tau, iar gandul ma duce la faptul ca inca mai exista oameni care spun lucrurilor pe nume si ca traiesc intr-un mediu familiar traditional romanesc cu valori spirituale romanesti…RESPECT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

cultivarea optimismului

Cultivarea optimismului

Atunci când dai o dată cu un zar probabilitatea de a da 6 este de 16.66%, iar dacă dai de trei ori probabilitatea de a da o dată 6 este de 50%. Prin urmare, optimistul este orientat spre a arunca de trei ori cu zarul.

Read More »
Share216
Tweet
Share8