Ce diferență poate face mai exact inteligenta emotionala in cariera?

Un articol excelent și lămuritor în același timp privind diferențele dintre Inteligenta Emoționala (EQ) si Inteligenta Intelectuala (IQ)

Inteligenta Emotionala in cariera

Scris de Daniel Goleman

Ca autor m-am obișnuit sa fiu citat si interpretat in mod eronat. Însă ideea că eu aș fi spus că „inteligența emoțională contează mai mult decât IQ-ul” mă deranjează. Așa cum am explicat în prefața pentru ediția aniversară de zece ani a volumului Inteligența Emoțională (Emotional Intelligence):

Din păcate, interpretări greșite ale acestei cărți au dat naștere la o serie de mituri pe care aș dori să le clarific aici și acum. Una dintre falsele idei create, bizară dar repetată in mod frecvent, este aceea că „80% din success e reprezentat de EQ (coeficientul emoțional)”. Această teorie este absurdă. Ea provine din datele care sugerează că IQ-ul are o pondere de aproximativ 20% din succesul în carieră. Pentru că această estimare – și trebuie bine înțeles că este doar o estimare – lasă un procentaj foarte mare neexplicat, suntem nevoiți să găsim alți factori care să explice diferența. Asta nu înseamnă, însă, că inteligența emoțională reprezintă restul factorilor care contribuie la succes: acești factori includ o plajă foarte largă de forțe – de la averea si educația familiei în care ne naștem și până la temperament, noroc și alte astfel de aspecte – în plus față de inteligența emoțională.

Așa cum explică John Mayer și asociații săi „pentru cititorul neinițiat cei 80% care nu sunt explicați sugerează ca ar exista într-adevăr o variabilă omisă care are putea prezice procente vaste ale succesului în viață. Deși ar fi de dorit, nicio variabila studiată în peste un secol de psihologie nu a avut o contribuție atât de semnificativă”.

O altă opinie eronată este cea care derivă din subtitlul acestei cărți – „De ce poate conta mai mult decât IQ-ul” – și care este imprudent aplicată în domenii cum ar fi cel academic, unde nu poate fi aplicată fără o analiză meticuloasă. Forma extremă a acestei opinii eronate este ca IE (inteligența emoțională) „e mai importantă decât IQ-ul” în toate ariile de activitate.

EQ devansează IQ-ul în acele domenii „soft” unde intelectul este mai puțin relevant pentru succes – unde, de exemplu, auto-controlul emoțional și empatia pot fi atribute mai importante decât abilitățile cognitive pure. În realitate unele dintre aceste domenii joacă un rol vital în viețile noastre. Un exemplu relevant este sănătatea, care poate fi afectată de factori de risc cum ar fi emoțiile tulburătoare și relațiile toxice. Cei care reușesc să își guverneze viața emoțională cu calm și stăpânire de sine par a avea avantaje semnificative în ceea ce privește starea lor de sănătate, așa cum cele mai recente studii confirmă.

O altă arie de interes este cea a dragostei și a relațiilor unde, așa cum știm, indivizi foarte inteligenți pot face lucruri foarte stupide. O a treia arie – deși nu am scris despre ea – este cea a competițiilor sportive de top. La un astfel de nivel, așa cum mi-a spus psihologul care se ocupă de echipa olimpică a Statelor Unite, toți atleții au peste 10.000 de ore de antrenament, astfel încât succesul se bazează pe forța mentală.

Rezultatele studiilor in domeniul leadership-ului în afaceri și aria profesională reliefează o imagine mult mai complexă. Scorurile la testele IQ pot prezice extrem de exact dacă un individ poate face față rigorilor cognitive ale unui anumit post. Sute, poate chiar mii de studii au arătat ca IQ-ul poate indica locul in ierarhie pe care un angajat îl poate ocupa cu succes; fără niciun dubiu.  

Dar IQ-ul se dovedește mai puțin eficace în a pronostica cine dintr-un grup de candidați talentați pentru o poziție cu cerințe intelectuale ridicate poate deveni cel mai bun lider. Acest lucru se datorează parțial „efectului de nivel”: toți cei ce operează la cele mai înalte niveluri dintr-o anumită organizație au urmat un proces de selecție în prealabil axat pe intelect și experiență. La aceste niveluri înalte, un IQ ridicat devine o necesitate, o abilitate ce este necesară pentru a intra și a rămâne în „joc”.

Așa cum am sugerat în cartea mea din 1998, Lucrând cu inteligența emoțională (Working With Emotional Intelligence) abilitățile conexe IE,  mai degrabă decât cele din aria abilităților tehnice sau cele strâns legate de IQ, sunt cele mai relevante competențe atunci când vorbim despre identificarea unui lider abil dintr-un grup de oameni foarte inteligenți. Dacă am trece în revistă competențele pe care companii din toată lumea le-au determinat în mod independent ca fiind cele cu care principalii lor lideri se identifică, am vedea că abilitățile tehnice și IQ-ul coboară înspre coada listei cu cât poziția în cadrul companiei este mai ridcată (IQ-ul și abilitățile tehnice sunt indicatori mult mai exacți pentru poziții localizate mai jos pe scara ierarhică).”  

Pentru mai multe clarificări vizitați si http://www.danielgoleman.info/ei/clarifications.html

home-daniel-goleman8

Rate this post

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top

Pe ce adresă de email vrei să primești ebook-urile gratuite?

Vezi informații confidentialitate prin click aici!

Vezi termeni și Condiții utilizare website Life University I Marian Rujoiu prin click aici!

Te poți dezabona oricând

Privacy Policy: Promitem că adresa ta de email este în siguranță!