Fiecare dintre noi urmareste sa se perfectioneze pentru a deveni mai bun in ceea ce face. O sa iti dau un sfat, probabil nu foarte conventional si anume: inceteaza sa te chinui sa devii altceva decat esti! Acesta este cel mai cumplit lucru pe care-l poti face. Este posibil sa ai un rezultat, insa vei fi doar o exceptie.
Atunci cand semeni o boaba de grau va creste un spic, cand semeni o ghinda creste un stejar, iar cand semeni o samanta de mar in desert, va creste un lamai. Poate esti putin confuz in sensul ca nu intelegi cum poti semana un mar in desert si sa creasca un lamai. Va spun ca multi oameni cred acest lucru, numai ca, dupa cum stiti acest lucru este imposibil.
De ce nu creste dintr-o samanta de mar, plantata in desert, un lamai? Eu banuiesc ca ar fi doua motive de bun simt si anume:
– nu exista un sol potrivit
– daca ar fi solul potrivit in niciun caz din samanta nu ar creste un lami ci cel mai probabil un mar.
Natura are un curs, un curs al ei pe care-l poti folosi, iar orice incercare de a invinge natura se va dovedi un esec cel mai adesea. Atunci cand plantezi o ghinda pe terenul potrivit, si ai grija de ea, va creste un stejar frumos, verde, care va produce la randul lui ghinda.
Scriu multe articole, tin multe traininguri si intalnesc multi oameni, iar tu citesti acest articol cu un motiv. Poate esti constient de acest motiv sau poate ca nu. Moate motivatia este legata de dezvoltare personala sau poate de altceva. De obicei in articolele mele prezint solutii sau retete pentru a deveni mai bun in ceea ce faci. Acest articol nu este despre mine, eu doar am inceput sa-l scriu, concluzia trebuie sa fie a ta.
Poti sa te intrebi daca plantezi pe solul potrivit si poti sa te mai intrebi daca plantezi semintele potrivite. Sunt semintele tale, sau sunt semintele altora? Simti uneori ca poti fi mai mult decat esti acum si poate te-ai gandit ca viata este o calatorie. Intr-un fel poate este, chiar te poti intreba daca ai ales destinatia potrivita. Fii tu calatorul, cu tot ce ai mai bun in tine si slefuieste. Incearca sa-ti imaginezi ca cineva vrea sa-ti vanda un fals. Cum te-ai simti? Cumperi de obicei falsuri? Te bucura falsurile? Pe mine nu. Ma intreb daca te-ai gandit vreodata la asta: daca esti un fals, o copie sau autentic? Ai curajul de a fi tu insuti? Ce le oferi celorlalti, le oferi falsuri sau le oferi ceva autentic? Viata e frumoasa, iar tu te poti baza in primul rand pe ce ai in interior.
Poate te intrebi cum stii daca esti fals sau autentic. Nu stiu sa-ti spun cum sa afli, pot cel mult sa-ti ofer indicii. Cel mai simplu este sa te gandesti la acest lucru si intr-un interval de timp potrivit vei primi de la inconstientul tau un raspuns.
Am increderea ca acest articol a ajuns la tine, si te-a pus pe ganduri. Te intrebi daca plantezi semintele potrivite in locurile potrivite? Acest articol a fost scris doar pentru acei oameni care simt ca a fost scris pentru ei.
As fi bucuros sa primesc un comentariu la acest articol feedbackul tau pe si sa-mi spui in ce mod te-ai simtit dupa ce ti-ai pus aceste intrebari, sau ce ai de gand sa faci.
Oare cum faci sa slefuiesti diamantul din tine? Iti dau un indiciu: permite-i sa straluceasca. Mai gandeste-te la ceva: in tine nu-i un diamant, e o comoara intreaga!!!
Cum slefuiesti diamantul din tine ? – frumos spus
Legat de aceasta tema am o nedumerire. Am observat ca multi autori de carti de dezvoltare umana cat si traineri care ies pe scena si sustin „sus si tare” printre ideile lor si principiu „going the extra mile” sau acela de a munci mai mult ca de fapt acele ore de munca in plus ne-ar rasplati eforturile.
Nu este aceasta o idee corporatista de „insclavire” a oamenilor ? stau si ma gandesc la oameni care muncesc ani de-a randul peste program, la niste chinezi care lucreaza in Bucuresti in constructie cate 14 ore pe zi, si la multi altii, au ei ceva in plus ?, isi construiesc ei asa un viitor mai luminos, sau intra si mai mult in bezna ?
Sau imi scapa mie ceva ? Cum vezi tu lucrurile?
Salut Romulus!
Cat ma bucura comentariul tau pentru ca-mi da ocazia sa aduc precizari suplimentare! Iti multumesc mult ca ai ajuns pe blogul meu si ai adus in discutie o chestiune destul de serioasa si pertinenta!
1. acele carti de care pomenesti mie personal nu-mi sunt dragi, cel putin in acceptiunea prezentata de tine, cred intr-un going the extra mile, dar nu ca ore suplimentare 🙂
2. sunt 100 % de acord cu ce ai scris
3. Am gasit aceiasi idee in Covey si in Sharma: „Cu siguranta pe patul de moarte nu-ti vei fi dorit sa fi stat mai mult timp la birou!„
concluzia este ca le vad lucrurile ca tine! Cand spun ca trebuie sa slefuisti diamantul in mod cert ma refer la componenta calitativa si nu cantitativa! De obicei sunt interesat de cum poti faci mai mult cu mai putin, de cum te poti bucura mai mult, de cum poti fi mai eficient! Cu scalvia nu sunt de acord 🙂
Felicitari pentru Site.
Intr-adevar si eu consider ca e o intreaga comoara inauntrul nostru si cred ca oamenii ar trebui sa caute mai mult in ei insisi nu in exterior.
🙂
cred ca e absolut coplesitor sa te redescoperi 🙂
Mersi coach ! Da ai lansat in finalul postului o intrebare de 1000 de puncte 🙂 .
Raspunsul meu la intrebare e urmatorul : voi slefui comoara interioara formata din cele mai alese diamante(via Africa de Sud) cu cele mai alese unelte mentale.Ideile exprimate de tine, de cele mai multe ori mi-au servit drept catalizator in diverse actiuni si proiecte, pentru acest lucru zic, doar atat : mersi !
Best regards ,
Doc.
Ma-am intrebat dupa ce am citit articolul daca este posibil sa realizezi asa ceva cand persoana de langa tine nu te sustine?
Da, intradevar este foarte greu.
O sugestie: Poti incerca sa nu-i mai ceri sa te sustina, incerca sa incepi prin a o sustinte tu cat mai mult timp 🙂