Uneori te sabotezi chiar tu, alteori te saboteaza ceilalti. Poti sa te aperi, poti sa faci ceva in acest sens!

Asculta audiobookul de mai jos si comenteaza-l

sper sa-ti placa si sa simti ca meriti mai mult,

asculta adiobookul Blocaje in drumul catre excelenta prin clik aici!

..

DESPRE PUTEREA GÂNDULUI

Astăzi voi vorbi despre puterea gândului, despre cum, ceea ce gândim ne influențează viața de zi cu zi. Prin viață de zi cu zi înțelegem job, familie, relațiile cu prietenii. A gândi înseamnă a imagina, a vă imagina că puteți să…. Înainte de a face orice lucru, vă veți gândi înainte, vă veți gândi la modul: „Aș putea să merg să fac cumpărături”; ei bine, vă imaginați cum ar fi să mergeți. Dacă aveți o senzație plăcută veți merge, dacă aveți o senzație extrem de neplăcută veți face totul astfel încât să evitați această situație.

De cele mai multe ori, lucrurile devin realitate după ce noi le gândim. În momentul în care putem să ne imaginăm că suntem capabili să facem un anumit lucru, acel lucru devine realitate atunci când noi l-am făcut. Ceea ce gândim, influențează fiecare lucru pe care îl facem. De exemplu, atunci când aveți un prieten/o prietenă, viitor soț/soție, ați avut și situații în care v-ați spus “Știi, nu pot să mă văd cu el, nu pot să mă imaginez cu el în viitor.” Acest blocaj mental – a nu vă putea imagina pe dumneavoastră într-o anumită situație – e cel mai probabil, ca în momentul în care vă veți afla în situația respectivă să nu faceți față, practic să se întâmple ceea ce vă era frică, și anume că nu te înțelegeți, că nu puteți să vă imaginați.

Lucrurile devin realitate după ce sunt gândite. Gândul provoacă ceea ce urmează. De exemplu, vă imaginați pe dumneavoastră ca un om de succes, vizualizați acest lucru, cum ar fi să fiți un om de succes, și vă imaginați, probabil, că ar fi frumos.

Mulți oameni nu pot să se imagineze pe ei ca având succes, pur și simplu nu pot. În acel moment, de cele mai multe ori, acea persoană nici nu va fi o persoană care va avea succes. Probabil vă întrebați care e legătura cu realitatea. Poate sunt simple coincidențe sau pur și simplu nu ies lucrurile așa cum presupune această putere a gândului. Lucrurile sunt extrem de simple. În momentul în care noi ne gândim o dată la un lucru, a doua oară, a treia, a patra oară, în mintea noastră se creează anumite  sinapse care ne modelează modul de a gândi. În momentul în care vă gândiți, vă imaginați pe dumneavoastră ca alergând pe un teren, de exemplu, citind o carte, sau vă imaginați într-un club sau la o coadă la administrație publică. Când vă imaginați, în realitate se întâmplă la fel. Acest lucru s-a demonstrat prin experimente, în sensul că au fost conectați sportivi la anumite aparate și au fost puși să-și imagineze că sunt într-o competiție și că aleargă, să se imagineze pe ei în competiția respectivă. La fel, s-a organizat o competiție și a fost din nou măsurată activitatea cerebrală. Mintea noastră nu face foarte mare distincție între a imagina și a face efectiv lucrul respectiv.

Practic, acest antrenament mental de a ne imagina pe noi într-o anumită situație, ne ajută la a vedea mai ușor oportunitățile. Oportunitățile există peste tot în jurul nostru, unii le văd mai mult, alții mai puțin. Drept urmare, este esențial să puteți să vă vizualizați pe dumneavoastră într-o anumită situație. Ce înseamnă acest a vizualiza? Să vă vizualizați, să simțiți că sunteți în situația respectivă, cu cât vă veți gândi mai mult la situația respectivă, cu atât probabilitatea să se întâmple acel lucru, crește.

De exemplu, aveți examen pentru școala de șoferi și vă imaginați pe dumneavoastră ca făcând o greșeală foarte mare. Vă imaginați la volan și vă gândiți că veți face o greșeală foarte mare, nu veți fi atent la semafor, nu veți vedea un pieton. În acest caz, vă programați pe dumneavoastră să reacționați într-un anumit fel, într-un anumit moment. Adică, dacă ne-am programat pe noi, am putea să ne imaginăm că mă sui la volan, mă imaginez pe mine că văd semnele de circulație, schimb corespunzător vitezele ș.a.m.d. Dacă noi am putut să facem mental această operațiune, cu siguranță o vom putea face și fizic atunci când ajungem în situația respectivă.

Practic, această forță a vizualizării este un antrenament mental pe care îl puteți face în mod gratuit. Vă perfecționați de fiecare dată când faceți acest antrenament mental. Vizualizați, lăsați-vă visele să devină realitate. Nu degeaba se spune “Mi-am văzut visul cu ochii”. Acest lucru înseamnă că înainte de a se întâmpla în realitate, visați, vă doreați acel lucru și vă imaginați că este posibil, într-o măsură mai mare sau mai mică, dar vă imaginați că ar fi posibil.

În momentul în care putem să ne imaginăm pe noi într-o anumită situație, reacționând într-un anumit fel, ne putem imagina pe noi ca pe acele persoane care văd  oportunitățile din jurul lor, cu siguranță că și în realitate se va întâmpla acest lucru. Există o vorbă veche care spune: ai grijă ce gândești pentru că gândurile tale vor deveni vorbe, ai grijă ce vorbești pentru că vorbele tale devin fapte. Așa este. Sau cum spunea Henry Ford: dacă tu crezi că poți, poți, dacă tu crezi că nu poți, nu poți.

Prin urmare, bucurați-vă, bucurați-vă de viață, zâmbiți ori de câte ori aveți ocazia și vizualizați-vă pe dumneavoastră ca pe o persoană bucuroasă. Puteți să vă imaginați ca pe o persoană care se bucură, care se bucură de viață, se bucură de prieteni, se bucură de fiecare lucru din viața lui. Puteți să vă imaginați ca fiind o persoană care se bucură de absolut tot ce se întâmplă? Acesta este primul pas – să vă puteți imagina. Cu singuranță, în momentul în care veți avea contact cu realitatea în legătură cu acele lucruri, automat veți avea o reacție, în consecință, vă veți bucura.

Bucurați-vă, zâmbiți, pentru că merită! În plus, acest antrenament mental de a vă vizualiza într-o anumită situație este un antrenament mental cu rezultate imediate. Acest antrenament mental este în mod gratuit și frumusețea lui constă în faptul că puterea gândului este nemărginită, libertatea lui este totală, vă puteți imagina că orice este posibil.

Practic, imaginația este o lume în care orice este posibil. Cu toate acestea, sunt persoane care nu pot să-și imagineze anumite lucruri. În momentul în care puteți să vă imaginați, de cele mai ori dorința ta este îndeplinită. E un fel de baghetă. Dacă nu puteți să vă imaginați că veți reuși absolut deloc, în acel moment lucrurile vor merge extrem, extrem de greu.

Prin urmare, îndrăzniți, visați, pentru că merită! Bucurați-vă de viață, bucurați-vă de slujbă, și lasați-vă dorințele, lăsați-vă visele să devină realitate. Trebuie doar să le lăsați. Mult succes!

Scris de Marian Rujoiu

astept cu interes comentariile

Am scris în nenumărate rânduri despre a privi viața ca pe un joc. Am enunțat și două categorii de jocuri și anume, Jocul Succesului și Jocul Insuccesului.

Cum fac unii oameni de reușesc, iar alții nu? Sau cum fac unii oameni de pierd mai puțin sau mai mult? Fiecare dintre noi are dreptul moral de a-și alege modul în care vrea să trăiască. Poți să ai un job de execuție, să aștepți salariul la sfârșitul lunii, să trăiești liniștit zeci de ani. Poți să alegi să trăiești într-o casă și să ai câțiva copii care iți vor bucura serile și weekendurile. Nimic rău în a trăi în acest fel, ba din contră sunt foarte multe motive pentru a alege un asemenea stil de viață.

Există însă și o altă categorie de oameni în care ma regăsesc și eu, anume, a acelora care aleg să joace jocul perseverenței. Perseverență înseamnă să te bucuri de fiecare pas pe care îl faci, să trăiești fiecare clipă și în același timp să-ți dorești mai mult. Alege să lupți! Alege să-ți aperi drepturile și să câștigi mai mult! Vrei un salariu mai mare, vrei copii care să meargă la cele mai bune școli, vrei să vezi cât mai multe locuri de pe planetă? Vrei recunoaștere socială?

În acest al doilea caz unul dintre ingredientele succesului este perseverența. Perseverența apare atunci când majoritatea oamenilor se opresc dar tu continui. Continui să lupți, continui să depui un efort, continui să fii optimist, continui tot ce poate fi continuat. Zâmbești, inspiri adanc și mergi mai departe. Pe măsură ce vei merge mai departe, vei avea mai multe motive de a te bucura și de a te simți împlinit. Trebuie să recunoaștem, că acest joc al perseverenței este unul unde nu ai garanția rezultatului, ai însă o probabilitate mai mare de a reuși decât oamenii obișnuiți.

Încurajează-te permanent și lasă-i pe ceilalți să te încurajeze. Îndepărtează-i de lângă tine pe cei care nu-ți acordă credit și care parcă au trecut în fișa postului să te descurajeze permanent. Surprinzător, de foarte multe ori cei care te descurajează sunt prietenii.

Scriind articolul de viață mi-am adus aminte o parabolă drăguță despre un iepuras

Trei iepurași se plimbau prin padure. La un moment dat unul dintre ei cade într-o groapă destul de adâncă. Cei doi iepurași de pe margine au inceput să strige:

– Vai, acolo o să rămâi, nu o să reușești niciodată!

Iepurașul căzut în groapă începu să se căznească să iasă. Începu să se zbată și să se agațe de margini în dorința disperată de a ieși din groapă. Cei doi iepurași rămași la suprafață, niciodată nu mai vazuseră un asemenea necaz și erau siguri că iepurașul căzut nu o să reușească niciodată, astfel că au început să-i spună iepurașului:

– Nu o să reușești niciodată!

Pe măsură ce iepurașul încerca mai mult, ei repetau același lucru, ei se agitau și mai tare și îi spuneau că nu o sa reușească niciodată!

După zeci de minute în șir de strigături și încercări, iepurașul reuși să iasă.

O așa grozăvie iepurașii nu mai văzuseră până atunci și-l întrebară:

– Vai iepurașule, dar cum ai reușit?

– Am reușit!

– Ai reușit, dar cum?

– Am reușit!

– Măi iepurașule tu nu ințelegi ce spunem?

– Am reușit și vă mulțumesc pentru încurajări, fără voi nu aș fi reușit niciodată!

Iepurașul nostru cel căzut în groapă era surd. El nu auzise cuvintele nici o clipă și a intrepretat strigătele și agitația de pe marginea gropii drept încurajări. Iepurașul nostru nu ar fi reușit niciodată dacă ar fi auzit descurajările de pe margine:

Morala: Trebuie să fi surd atunci când ceilalți te descurajează și să interepretezi orice gest ca pe o incurajare și să continui să perseverezi în a-ți atinge obiectivele.

Fiecare dintre noi simte că merită mai mult. Trebuie să elimini orice sabotor din viața ta și din gândurile tale. Perseverența îți va da energia, energia îți va da optimismul, optimismul îți va da bucuria, iar bucuria îți va arata drumul. După ce vei ști drumul poți să fii perseverent, intri în acest cerc virtuos, care este aproape un pepetuuum mobile. Poți alege să fii iepurașul de pe margine sau poți să alegi rolul celui care dorește mai mult. Poți să vrei mai mult de la viața personală, de la viața profesională, poți să-ți faci o viață mai colorată, mai plăcută și cu satisfacții infinite. Poți să simți că ai puterea de a face acest lucru și alege să faci un prim pas. Când ceva nu funcționează, perseverența nu însemnă să continui, ci să încerci altceva.  Dacă tu crezi că poți, ai dreptate, dacă tu crezi că nu poți din noi ai dreptate!

Scris de Marian Rujoiu

Trainer Extreme Training, The way to excellence

http://www.traininguri.ro

astept comentariile cu interes

Zambește și alege să fii regizorul propriului viitor!

: )

Excelenţa este un cuvânt mare. Păcat că majoritatea oamenilor se închid în carapace când excelenţa apare la orizont! Şi nu-i vina lor, este vina „experţilor în non excelenţă” care lucrează permanent la demotivarea tuturor celor din jur. Poate nu eşti neapărat un om de succes, însă poţi să fii. Primul obstacol pe care trebuie să-l înlături sunt multe dintre persoanele din jurul tău care îţi pun piedici mentale permanent, fără să mai vorbesc de piedicile propriu zise.

Din experienţa de training, din experienţa managerială în public şi în privat deopotrivă, am constatat la tot pasul cum unii oameni au devenit nişte experţi în a se automanipula şi în a-i manipula pe ceilalţi. Se manipulează singuri şi refuză excelenţa. Aceşti experţi ai non excelenţei câştigă adepţi la tot pasul. Trebuie să te fereşti de aceştia pe cât poţi de mult.

Cele mai întâlnite forme pe care le îmbracă lupta împotriva excelenţei sunt prinse în replici şi fraze frumoase. De cele mai multe ori aceste forme sunt lustruite atât de mult de către experţii non excelenţei încât ajung să te corupă şi pe tine. Atenţie mărită la aceştia! De obicei ei se manifestă cu eleganţă desăvârşită.

Enumerând formele sub care unii oameni din jurul tău te sabotează obţinem lista de cuvinte de mai jos:

Ignoranţa: “Nu mă interesează acest aspect”

Pesimismul: „Asta nu se poate niciodată”

Frică: „Avem alte priorităţi”

Perfecţionistul: „Eu sunt ok , ceilalţi nu sunt ok, tu nu eşti ok”

Neîncrederea: „Am putea face acest lucru, dar nu este momentul acum”

Neştiinţa: „Nu sunt de acord”

Agresivitatea: „Habar nu ai despre ce vorbeşti”

Incoerenţa: „Ai dreptate….dar…….”

Minciuna: „Nu-mi amintesc exact”

Neputinţa: „Am avut alte lucruri de făcut”

Conformismul: „Nu se face aşa”

Invidia: „hm……”

Aceşti experţi în non excelenţă, de regulă infectează orice ating. Ai mare grijă la ei. Vor încerca întotdeauna să te convingă că ai făcut o afacere proastă, că nu merită, că nu poţi, că nu eşti capabil, că nu are rost, că eşti cu capul în nori, că e greu, că este imposibil, etc.

Este drept că uneori replicile de mai sus pot fi şi de bună credinţă, dar de cele mai multe ori sunt de rea credinţă.

Aceşti oameni, experţii anti-excelenţei, nu sunt altceva decât gunoieri, care îşi aruncă ideile în mintea altora şi în mintea ta. Parcă ar fi plătiţi pentru treaba asta!

Sfatul meu este să ai încredere în potenţialul tău şi să-l duci către excelenţă. Invită-i pe aceşti oameni să-şi ia gunoiul acasă!

În fiecare dintre noi există un potenţial pe care trebuie să-l eliberăm. Aceşti oameni despre care discut în acest articol nu te ajută deloc. Aceşti sabotori externi îţi taie aripile ori de câte ori vrei să faci ceva, astfel încât la un moment dat începi să-i crezi şi să te conformezi normelor. Îi admir pe oamenii care vor mai mult de la ei, care au încredere în potenţialul lor, care încearcă să-şi găsească talentul şi excelenţa. Excelenţa există în fiecare dintre noi, ea nu trebuie decât scoasă la lumină şi şlefuită.

Cu certitudine, după cum observi sunt total împotriva acestei categorii de oamenii. Ştiu că nu sună tocmai umanist această atitudine în care te sfătuiesc să îndepărtezi anumiţi oameni de lângă tine, dar îmi asum această atitudine, fiind convins însă că alegerea îţi aparţine.

Cred că meriţi mai mult decât aceste idei sabotoare ale altora, meriţi ideile tale, meriţi excelenţa din tine.

Sunt convins că nu vom fi cu toţii de acord cu ce am scris mai sus. Cred însă că vom fi de acord că nu suntem cu toţii de acord J

Meriţi mai mult, meriţi să mergi pe drumul excelenţei!

Scris de Marian Rujoiu

Scris de Marian Rujoiu

Probabil te întrebi ce vrea să spună acest titlu. Mulți oameni se întreabă foarte adesea ce să  facă în situații aparent fără ieșire. Fiecare din noi avem probleme de genul “nu mă înțeleg cu șeful”, “nu-mi apreciază munca”,  ”am colegi nesuferiți”,  ”trebuie să muncesc 12 ore pe zi”,  ”nu mai am timp liber”,  ”prietenul nu-mi acordă suficientă atenție”,  ”nu am mai avut concediu de un an de zile” etc.

Problemele de mai sus au numai valoare de exemplu, ele pot fi într-un număr infinit. Conceptul de preț plătit este unul cunoscut de fiecare din noi. Atunci când mergem la magazin plătim un preț pentru fiecare produs. La fel și atunci când mergem în vacanță. Într-un sens sau altul aproape nimic nu este gratuit. Pentru fiecare lucru pe care îl cumpărăm plătim un preț.

Uneori nu cumpărăm ceva pentru că ni se pare prea scump, alteori nu apreciem un lucru pentru că am plătit prea puțin pentru el.

În viața de zi cu zi este aproape la fel. Există un preț plătit pentru fiecare eveniment, lucru, sentiment din viața noastră.

Atunci când avem o problemă sau ceva nu ne convine avem următoarele variante:

1. Găsim rapid o soluție.
2. Ne lamentăm în situația respectivă și ne plângem zile, luni sau chiar ani în șir de ceea ce ni se întâmplă
3. Ne asumăm prețul plătit.

Cazul cel mai fericit este primul, în care noi am găsit rapid o soluție. Cazul mai puțin fericit este al doilea, în care parcă suntem actori într-o dramă. Parcă nimic nu merge bine ba din contră, merge din ce în ce mai rău. Trăim cu speranța că este ceva temporar și că poate lucrurile se vor schimba. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Ele doar se transformă.

A treia variantă chiar dacă nu se prezintă ca o soluție, de cele mai multe ori este cea mai viabilă alegere.

Simți uneori că nu meriți ceea ce ți se întâmplă, fie bun sau rău. Întrebarea pe care eu te sfătuiesc să ți-o pui este următoarea: merită răul plătit? Chiar și atunci cînd ți se întâmplă ceva bun te poți întreba dacă merită prețul plătit.

Ce este de fapt prețul plătit?

La fel ca și în cazul comerțului, este ceea ce tu dai în schimb ca să primești altceva.  Prețul plătit se poate cuantifica într-o infinitate de variante: timp, stres, acceptare, înțelegere, bunăvoință, bucurie, recunoaștere, relaxare, griji etc.

Greșeala pe care o fac mulți dintre noi este că nu-și pun această întrebare simplă, anume dacă merită prețul plătit. Dacă-ți răspunzi la această întrebare simplă și-ți asumi răspunsul pe care ți-l dai lucrurile devin extrem de simple. Atunci vei simți și vei vedea viața cu alți ochi.

De exemplu atunci când ai un șef care nu-ți recunoaște meritele și nu ai reușit să găsești o soluție care să te satisfacă, te poți întreba dacă merită prețul plătit. În acest caz prețul plătit este nerecunoașterea meritelor. Mulți oameni se opresc în acest punct fără să cântărească la modul serios ceea ce primesc în schimb. Este posibil să primești un salariu mare, să faci ceea ce-ți place sau să ai niște colegi drăguți. Practic plătești un preț pentru a primi multe alte lucruri în schimb. Absolut nimic din lume nu te obligă să accepți situația. Numai tu iți poți răspunde dacă merită sau nu prețul plătit. Este posibil să ajungi la concluzia că merită. În acest caz, vei simți imediat că nu te mai afectează aproape deloc care e prețul și ori de cate ori situația se repetă s-ar putea să îți amintești că sunt alte lucruri care contează mult mai mult pentru tine. Dacă totuși ajungi la concluzia că nu merită prețul plătit trebuie să faci imediat ceva. Caută rapid o soluție, iar dacă aceasta întârzie să apară poate ar trebui să renunți și să încerci altceva.

Alt exemplu îl poate constitui accesarea fondurilor europene. Te poți plânge că este prea multa birocrație și să rămâi cu frustrarea aceasta, sau poți să ajungi la concluzia că merită prețul plătit și atunci vei privi birocrația ca o stare de normalitate!

Oricum am privi lucrurile, plătim un preț pentru orice, depinde doar de noi dacă ne asumăm acest pret si il acceptam.

Lentila Bucuriei

Sunt lucruri care ne bucură mai mult, altele mai puțin. Cele mai multe lucruri sau evenimente sunt cele care ne rămân indiferente. Poți să citești acest articol și să fii și mai relaxat și să conștientizezi că poți să te bucuri de viață mai mult decât de obicei.

Sunt multe lucruri care ne bucură. În aparență nouă ne plac și ne este indiferent dacă altora le par mai ciudate. Ne poate bucura un zâmbet, ne poate bucura un joc de cărți, ne poate bucura o melodie frumoasă sau un joc de șah. Fiecare cu micile lui nebunii sau micile plăceri, sunt ale fiecăruia dintre noi. Aceste mici bucurii ne fac viața mai frumoasă.

Sunt și multe lucruri pe care ni le dorim. Pe mulți dintre noi, lucrurile pe care nu le avem, dar ni le dorim, ne fac nefericiți. Sunt lucruri care nu pot fi schimbate,însă sunt și multe lucruri care se pot schimba.

Ce-ți propun nu este nici să te schimbi, nici să rămâi la fel. Îți propun să schimbi puțin unghiul din care privești lucrurile care-ți sunt indiferente. Rutina zilnică, nu degeaba se numește rutină, te macină cel mai mult. Îti propun ca fiecare lucru care ți se întamplă să-l privești prin lentila bucuriei. Poți să-l privești și cu puțin umor pentru că te va bucura și mai mult și vei avea o stare de spirit pozitivă. Bucură-te de fiecare lucru care ți se întamplă chiar și atunci când el face parte din rutina zilnică!

Bucură-te când vezi un copil râzând sau când mergi la un film! Bucură-te când bei un suc! Un suc costă un dolar, iar milioane de oameni trăiesc în lume cu mai puțin de un dolar pe zi! Bucură-te când auzi că unui prieten i s-a întâmplat ceva bun! Bucură-te din suflet și spune-i acest lucru. Bucură-te de momentul în care cineva te strânge în brațe! Trăiește din plin clipa! Bucură-te de lumina soarelui și de răsărit, bucură-te de verdele din jurul tău! Admiră-te pe tine de câte ori faci un lucru bun! Nu-i deajuns să muncești, trebuie să te și bucuri că ai ocazia să muncești, sunt milioane de oameni care nu-și găsesc un loc de muncă.

Bucură-te dimineața pentru că urmează o nouă zi în care tu te poți bucura de fiecare clipă, sute de oameni se culcă seara, iar dimineața nu se mai trezesc! Bucură-te că ai prieteni, poate unii dintre ei chiar merită statutul de prieteni! Bucură-te când vezi pe cineva zâmbind, cu sigurantă există un motiv pentru care se bucură. Ajungi seara acasă, gandește-te la lucrurile care te-au bucurat. Încearcă să vezi prin lentila bucuriei fiecare lucru care ți se întâmplă. Poți să simți că merită să te bucuri. Invidia omoară bucuria. Bucură-te de binele altuia și încearcă să înveți de la el! Bucură-te că ai de la cine învăța!

Te mai poți bucura de ceva permanent. Poți să te bucuri că ai posibilitatea să te bucuri permanent de fiecare lucru. În plus, puteai să nu te naști. Bucură-te că exiști, că respiri, că vezi și că simți! Lucrurile care-ți sunt indiferente sunt lucrurile care te pot bucura, trebuie numai să accepți ca aceste lucruri să te bucure. Folosește lentila bucuriei și zâmbește, iar din când în când folosește lentila umorului. Amuză-te că lucrurile sunt într-un fel și nu altfel. Uneori nu este bine să iei lucrurile prea în serios. Înainte de a lua lucrurile în serios zâmbește! Oamenii, de multe ori se iau prea în serios și devin ridicoli. Bucură-te de viață și de slujbă.

Vestea bună este că poți folosi lentila bucuriei gratis. Câștigi bună dispoziție, o stare de spirit mai bună. Și cum un lucru rău nu vine niciodată singur, la fel nici un lucru bun nu vine niciodată singur. O bucurie va aduce cu ea o altă bucurie, iar un zâmbet va aduce alt zâmbet.  Trăiește clipa și bucură-te!

Poți să simți acum și să vezi că și lucrurile mici pot fi motive de bucurie. Încearcă acest lucru de câteva ori și încet încet te vei obișnui. Poate că te întrebi ce rost are? Are un rost, și anume acela de a fi fericit în primul rând cu ceea ce ai și să vrei ceea ce ai. Poți să vrei și ceea ce nu ai, însă, înainte de toate bucură-te de ceea ce ai. Și eu o să mă bucur dacă voi primi feedback-ul tău printr-un comentariu, dar și mai mult, o să mă bucur dacă ai citit acest articol până la capăt, iar acum îți spui: merită să mă bucur în primul rând de ceea ce am!

Îți doresc să ai o zi plină de bucurii!

Marian

exercitiu practic de Responsabilitate

Click aici pentru a asculta exercitiul

(Pentru a-l salva in calculatorul dumneavoastra apasati click dreapta, urmat de Save link as/ save target as)

ca intotdeauna astept cu interes comentariile!

În acest articol îmi propun să dezvălui câteva căi simple prin care poţi atinge excelenţa.  Mai jos sunt instrumente practice prin care fiecare dintre noi poate deveni regizorul vieţii sale. Putem aştepta să ni se atribuie un rol de către cunoscuți, familie, de catre o întâmplare sau putem decide noi să regizăm rolul pe care-l vom juca în marele film, numit „Viitorul Meu”.

Jocul este un cuvânt care ne duce cu gândul la copii. Ei se joacă pentru a-şi alunga plictiseala. Ei nu au încă un job, nu au griji care să-i macine, nu au rate la bancă şi nu cunosc înţelesul profund al unor cuvinte precum: criză, nepăsare şantaj, şomaj, etc.

Cu toţii ne aducem aminte cu plăcere de perioada când ne jucam, probabil fiecare dintre noi având jocul nostru preferat. Interesant este însă că oamenii nu încetează să se joace niciodată. Ne jucăm permanent. Jocurile au de obicei anumite reguli şi urmăresc anumite obiective. Probabili sunteţi puţin nedumeriţi: Cum adică ne jucăm? Noi suntem oameni mari.

Pe măsură ce creştem ne jucăm tot mai mult. Jucăm şi ieşim câştigători sau jucăm şi ieşim pierzători.

La primul nivel se află jocurile pe care le acceptăm şi le recunoaştem ca fiind jocuri: Jucăm fotbal, jucăm la loto, la pariuri sportive, ne jucăm în viaţa de cuplu (acele jocuri mici şi drăguţe), ne jucăm cu copiii noştri sau ai rudelor noastre.

Apoi urmează un al doilea nivel al jocurilor pe care noi le jucăm permanent. Acestea sunt atât jocurile oamenilor mari cât şi jocurile copiilor. De exemplu, jucăm un rol al supărării sau jucăm un joc al plictiselii. Mai tot timpul încercăm să atragem pe cineva în el. De exemplu, copiii joacă foarte des jocul nemulţumirii. Ei joacă foarte bine acest joc. De obicei, ei joacă acest rol pentru a obţine ceva. Ne atrag şi pe noi în el, fie că vrem, fie că nu. Scopul jocului lor este să obţină ceva: o îngheţată, o ciocolată, mâncare, o îmbrăţişare sau atenţie. Sunt experţi în asemenea jocuri, iar experienţa ne spune că sunt foarte buni jucători, ei de cele mai multe ori câştigându-le.

Oamenii mari joacă şi ei acest joc al supărării. Se antrenează în familie, apoi urmează viaţa de cuplu, apoi jucăm cu copiii noştri. Şi noi încercăm să jucăm jocul supărării cu copiii noştri. Uneori, aceasta este singura cale prin care putem câştiga. Suntem experţi în a ne juca. Ca orice joc, acesta de multe ori are câştigători, iar nouă ne place să câştigăm şi luptăm din puteri să-l câştigăm.

La nivelul următor apare categoria de jocuri pe care nu le recunoaştem a fi jocuri. Pe acestea le numim: Fel de a fi, situaţie, problemă, provocare, obiectiv etc. Ceea ce noi facem de zi cu zi, fie că acceptăm sau nu sunt tot jocuri. Aş vrea să luăm câteva exemple pentru a înţelege mai bine.

Jocul plictiselii

Este jocul pe care foarte mulţi dintre noi îl joacă. Regulile lui sunt destul de precise. Nimic nu trebuie să te bucure, nimic nu trebuie să te facă să zâmbeşti. Permanent găseşti motive pentru care poţi să rămâi plictisit. Este un joc foarte uşor. Uneori încercăm să ne găsim parteneri de joc, şi-i invităm şi pe ei să joace acest joc. Simţim că pierdem atunci când nu ne găsim oameni care să joace şi ei acest joc. Când cineva refuză să joace acest joc găsim în acest lucru un motiv de a continua să jucăm jocul plictiselii. Atragem oameni în joc. Iniţial aceştia vor încerca să ne facă să renunţăm la acest joc al plictiselii. Unii reuşesc să ne scoată din acest joc, alţii însă intră şi ei şi-l joacă alături de noi. Satisfacţia este maximă atunci pentru că avem parteneri de joacă. Fiecare dintre noi este un mic expert în a juca acest joc al plictiselii. La un moment dat devine a doua natură a noastră. Începem să vedem în jucarea acestui joc o înţelepciune profundă, o filosofie de viaţă.

Jocul Victimizării

Acest al doilea joc este un joc la fel de interesant. Este jocul care îţi asigură confortul psihic. Pe măsură ce joci acest joc devii un expert veritabil. Ce poate fi mai comod decât identificarea unor răufăcători. Acesta este un joc pe care noi românii îl putem juca foarte bine. Regulile lui sunt simple şi uşor de înţeles, iar fiecare eveniment este o ocazie de a-ţi demonstra măiestria. Regula de bază este simplă: Reuşesc să-mi găsesc un rol de victimă în această situaţie. Fie că cineva are o realizarea sau un eşec rolul meu în acest joc este să-mi găsesc un rol de victimă. Când am găsit răspunsul mă liniştesc şi am satisfacţie maximă. Este jocul care te prinde foarte uşor pentru că poţi identifica diverse căi prin care poţi avea satisfacţie zilnică. Te hrăneşti din fiecare eveniment situaţie sau problemă. Jocul victimizării este un joc pe care merită să-l joci dintr-un motiv foarte simplu: poţi câştiga în fiecare zi. Cu cât vei câştiga mai mult cu atât vei fi mai motivat să-l continui. După cum observaţi victimizarea este un joc ce are reguli, poate fi jucat de oricine şi câştigat de oricine.

Asemenea jocului plictiselii şi Jocului Victimizării, mai sunt jocuri în care putem intra: Jocul Neputinţei, Jocul „Nimic nu-mi convine”, Jocul Iresponsabilităţii, Jocul Dezorganizării, Jocul Vulgarităţii, jocul Pesimistului. Acestea sunt jocurile Eşecului. Daca joci oricare dintre aceste jocuri îţi asiguri mari şanse pentru insucces. Nu o să ai realizări deosebite, în cel mai bun caz poţi să scapi de un eventual eşec. Pe modelul celor două jocuri de mai sus  puteţi descoperi regulile şi beneficiile lor. Evident, uneori poţi juca jocul Plictiselii, nu este însă obligatoriu să-l câştigi, trebuie să fi foarte bun pentru a-l juca permanent şi să-ţi modelezi comportamentul în fiecare zi.

Jocurile Succesului

Mai sunt o mulţime de alte jocuri pe care le poţi juca. Oamenii de succes, oamenii fericiţi nu joacă jocurile de mai sus. Sunt momente în care ei le încercă, însă refuză să le joace. Mai mult de atât, experienţa noastră şi istoria ne arată că ei aleg să joace alte jocuri. Să nu credem că oamenii de succes sunt persoane care nu se lasă prinşi în jocuri. Şi ei joacă, numai că ei au alte jocuri preferate. Printre jocurile de succes menţionez: Jocul Provocărilor, Jocul Optimistului, Jocul Disciplinei, Jocul Efortului, Jocul Inovaţiei, Jocul Responsabilităţii, Jocul Excelenţei, Jocul Sensului, Jocul medierii, Jocul Obiectivelor. Jocul Soluţiei, Jocul Antreprenorului, Jocul Lucrului bine făcut”, Jocul Perfecţionării, etc.

După cum observăm sunt foarte multe jocuri pe care le putem juca. Sunt mulţi oameni care le joacă. Probabilitatea de a câştiga aceste jocuri este similară cu jocurile din prima categorie. Şi aici sunt reguli şi beneficii totodată. La fel ca în primul caz nu este obligatoriu să câştigi.

Când joacă două echipe de fotbal sunt trei variante. Câştigă echipa A, câştigă echipa B sau este scor egal. Eu, Marian Rujoiu, nu pot câştiga şi nici nu pot pierde dacă nu sunt în nici una dintre echipe. Pot câştiga numai într-un anumit caz, acela în care fac parte dintr-o echipă.  Vreau să subliniez un lucru foarte simplu: şansa de a câştiga  un joc este egală cu zero atunci când nu joci acel joc. Să luăm un exemplu, şi anume Jocul Efortului.

Jocul Efortului

Jocul efortului este un joc foarte greu. Nu-l poate juca oricine dintr-un motiv foarte simplu, nu are un câştig imediat. Este jocul unde trebuie să depui efort şi pot dura luni sau chiar ani până a-l câştiga. Dacă în simplul joc al plictiselii regulile erau foarte simple şi câştigurile imediate, jocul efortului este unul cu miză îndepărtată de cele mai multe ori.  Şi, ca orice joc, poţi să-l joci însă nu-i obligatoriu să-l câştigi. Am ales exemplificarea acestui joc, drept joc al succesului, tocmai din acest motiv, anume că este foarte greu. Multe jocuri pot fi inutile dacă nu joci şi acest joc în paralel.

Efortul nu este singurul joc prin care poţi atinge excelenta, de multe ori însă el devine o condiţie. Chiar şi oamenii cu talent spun că e nevoie de efort pentru ca performanţele lor să fie vizibile. Exemplul cel mai clar este al jucătorilor sportivi. Oricât talent ar avea aceştia fără efort nu pot câştiga medalii.  Putem să nu fim de acord cu procentul 99% transpiraţie şi 1% talent pentru a avea succes, însă orice procent am avansa, categoric vom aloca un procent ridicat efortului. Întrebarea este simplă, vrei să joci jocul efortului? Jocul efortului poate fi şi el un joc plăcut. Nu este obligatoriu să-l jucăm permanent, însă ca probabilitate, cu cât îl vom juca mai mult cu atât şansele de a realiza ceea ce ne-am propus cresc.

Până la urmă ţine de alegerea fiecăruia ce jocuri este dispus să joace. Pentru cei care au o minimă disponibilitate de a încerca jocul efortului voi explica pe scurt şi de ce este importat acest joc pentru a atinge excelenţa.

Există niveluri ale competenţei, capacitatea de a face un anumit lucru. În funcţie de cât de bine faci un anumit lucru poţi fi considerat competent sau incompetent. La fel, dacă discutăm din punct de vedere al abilităţilor tot la competenţă ajungem. Putem să ne cramponăm în diferenţa dintre competenţă şi abilitate. Acestea însă, de cele mai multe ori se confundă. Când mă refer la competenţă mă refer inclusiv la abilitate de a face un anumit lucru.

Voi descrie nivelurile competenţei  prin prisma unui exemplu, acela al şofatului

Treapta I – Incompetenţa Inconştientă

Exemplul oamenilor din triburi care nu au văzut niciodată o maşină sau un şofer. Aceştia nu trebuie să depună nici un efort, nu trebuie să se organizeze în nici un fel. Ei nici măcar nu ştiu că nu ştiu să şofeze.

Treapta II – Incompetenţa Conştientă

Vin în vizită la trib oameni cu o maşină. Ei îşi dau seama că nu ştiu să şofeze. Ei sunt conştienţi că nu deţin competenţa de a şofa. Ei nu deţin măiestria de a şofa, iar la prima vedere vor observa o mulţime de butoane despre care nu ştiu la ce folosesc. Dacă se vor urca la volan şi vor încerca să conducă îşi vor da seama că este nevoie de efort pentru a învăţa.

Treapta III – Compenenţa Conştientă

Competenţa conştientă este este atunci când un om din trib începe şcoala de şoferi. El conduce şi devine conştient de competenţele sale. El va fi conştient că spre deosebire de colegii de trib este mult mai competent în a şofa. El este conştient că are anumite competenţe. Competenţa poate fi mai mare sau mai mică. El este însă conştient că poate să conducă. El depune un efort mai mare sau mai mic pentru a învăţa. „Nimeni nu s-a născut învăţat” este o zicală care are mai mult înţeles decât oricând. El poate renunţa sau poate persevera până deprinde pe deplin competenţele şofatului. El este conştient acum că are anumite competenţe. El dă examenul şi totuşi nu este un şofer excelent. Poate fi cel mult unul bun în unele cazuri.

Treapta IV – Competenţa Inconştientă

Această treaptă este cea a exerciţiilor. El exersează ce a învăţat. De fiecare dată când conduce depune un efort pentru a deveni mai bun. Este nevoie de mult efort şi perseverenţă. El deprinde o îndemânare şi devine din ce în ce mai competent. După o sută de ore de condus competenţa lui conştientă se transformă într-una inconştientă. El nu se mai gândeşte acum că trebuie să bage în viteză sau că trebuie să pună frână, sau că trebuie să semnalizeze. Toate aceste lucruri devin pentru el intuitive. El nu se mai gândeşte la competenţele pe care le are, ci le foloseşte intuitiv. A fost nevoie de mult efort, multe repetiţii şi mult exerciţiu pentru a ajunge în acest punct.

Treapta V – Excelenţa Competenţei

Mulţi dintre oameni rămân la treapta 3. Ei nu reuşesc să treacă la „asimilarea competenţei”. Alţi oameni conştienţi sau nu, trec la competenţa inconştientă. Ei trec la această etapă fie că şi-au propus, fie că nu. Uneori trecem mai repede la această etapă întrucât „ni se potriveşte” şofatul. Avem în noi o energie şi o încredere care ne trece rapid la treapta trei anume, competenta inconştientă. Locul cel mai comod este aici, pe treapta 4. Am scăpat de stres şi am deprins compentenţe pe care le folosim inconştient. Întrebare firească ar fi următoare: „şi ce… nu-i de-ajuns?” Răspunsul este simplu: poate fi de ajuns! Nu ai atins însă excelenţa. Excelenţa însemnă să mergi mai departe. Excelenţa însemnă să „redevii” conştient de competenţele tale şi să le antrenezi. Să le antrenezi permanent şi să le îmbunătăţeşti. Este treapta în care oamenii buni devin foarte buni. Pentru exemplul de mai sus cu şofatul, putem spune că mulţi oameni pot conduce bine, însă foarte puţini devin piloţi de curse. Piloţii de curse sunt aceia care au ales să se antreneze şi să-şi exercite abilităţile. Adevăratul efort abia acum apare. Este cazul tuturor celor care au făcut performanţă. Aceştia Au ales să-şi îmbunătăţească competenţele, chiar dacă acestea au devenit inconştiente. Este cazul piloţilor şi al tuturor sportivilor în general. Ei mai fac ceva în plus. Exersează pentru menţinere, astfel ca efortul lor are un dublu rol, acela de a menţine şi acela de a îmbunătăţi.  Această treaptă a excelenţei se aplică în orice domeniu: în afaceri, în teatru şi film, în pictură sau în carieră.

Revenim acum la jocul Eforului. Pentru a atinge excelenţa observăm că a juca jocul efortului devine aproape obligatoriu. Vrei excelenţă? Este simplu, înainte de toate trebuie să joci jocul efortului.  Avem de-a face un cerc nu vicios, ci virtuos, in care efortul naşte excelenţa, iar pentru menţinerea excelenţei este nevoie de efort. Premiul în jocul efortului este excelenţa, iar miza este succesul aşa cum îl înţelege fiecare.

Poţi alege să joci jocul plictiselii, al victimizării sau jocul efortului. Fiecare joc implică avantajele sau dezavantajele lui. Nu te aştepta însă să participi la un concurs de marton şi să ieşi pe locul întâi la săritul cu prăjina. Joci jocul plictiselii, câştigi plictiseală şi tristeţe. Joci jocul victimizării şi câştigi statutul de victimă. Joci jocul efortului şi câştigi Excelenţă. Nu ai cum să joci jocul plictiselii şi să câştigi energie, ci numai în cazuri cu totul întâmplătoare care nu sunt rezultatul jocului tău, ci al întâmplării.

De exemplu, dacă întâmplător joci jocul plictiselii şi vrei să schimbi ceva, poţi alege să joci Jocul Sensului. Dacă vrei energie de lucru, trebuie să încetezi să mai joci jocul pesimistului şi să joci jocul optimistului. Dacă eşti dezorganizat poţi alege să joci jocul obiectivelor şi poţi câştiga o direcţie sau o focalizare mai bună.

Putem aduce o mie de critici acestui mod de a privi lucrurile, anume ca joc. Poate că este prea realist sau „suprarealist” că trăim într-o lume a jocurilor. Poate aşa şi este. Privind însă în jurul nostru, observăm că cei care au jucat jocul antreprenorului au deschis o afacere care merge mai bine sau mai rău, observăm că cei care au jucat rolul optimiştilor au câştigat mai mult decât cei care au jucat rolul pesimiştilor. Vă propun măcar pentru o vreme să încercaţi să jucaţi un joc nou, poate fi un joc al bucuriei, al optimistului sau al eforului. Am o convingere, anume că fiecare poate alege ce fel de joc vrea să joace şi poate spune totodată stop unui joc ce nu-i aduce nimic bun.

Eu cel mai adesea joc jocul provocărilor, al efortului, al optimistului. Au fost şi situaţii în care am jucat Jocul Neputinţei sau  al Victimizării. Pe măsură ce jucam mai mult aceste jocuri, era mai greu să ies din ele, pentru că mă obişnuiam cu ele. N-am reuşit să rezolv nimic bun jucând aceste jocuri. Când am decis să ies din ele şi să joc Jocul Soluţiilor sau Jocul Responsabilităţii au apărut rezultatele. În final depinde ce vrem şi ce riscuri suntem dispuşi să ne asumăm. Este un joc prea mare pentru tine, sau prea greu. Este în regulă! Trebuie numai să fii conştient că nu poţi câştiga un joc, decât dacă joci jocul respectiv.

Testează şi oferă-mi feedbackul tău pe manager@traininguri.ro . Dacă ai nevoie de sfaturi şi ţi-ai propus să joci un joc şi ai nevoie de mai multe indicaţii te voi sprijini. Resursa cea mai importantă eşti chiar tu, care alegi să joci un anumit joc şi eşti dispus să depui un efort în acest sens. Mi-ar plăcea să primesc feedbackul, fie că joci deja aceste jocuri şi funcţionează fie că ai decis să încerci un joc nou.

Pentru cei care vor să aprofundeze aceste jocuri vă recomand Jocurile Experţilor în Afaceri, o carte excelentă scrisă de Michael Hall.

În următoarea perioadă Extreme Training organizează un program de Management şi Leadership. Cu Extreme Training ai ocazia să vezi rezultate. Vizitează http://www.traininguri.ro află detalii, profită de sistemele de discount şi înscrie-te.

comentati cu incredere, cu sinceritate si creativitate!

printre ultimele posturi in Expertul Saptamanii

Am citit inca odata comentariile dumneavoastra. Am observat ca sunt dintre dumneavoastra care isi cauta un loc de munca potrivit lor. Am recitit si cateva comentarii care au o problema cu HR-istii, altii au numai “bune intentii”,altii comentarii care au profitat de prezenta mea si au pus intrebari pertinente. M-a bucurat de asemenea sa regasesc in comentarii si cursanti care m-au cunoscut in cadrul trainingurilor si au ramas cu o impresie placuta.

Pentru cei care isi cauta un job, consider ca solutia este atititudinea mentala, perseverenta, optimismul si increderea in ei. Mai jos gasiti cateva randuri despre atitudinea mentala. Sper sa va inspire
Blocaje în drumul către Excelenţă!

Excelenţa este un cuvânt mare. Păcat că majoritatea oamenilor se închid în carapace când excelenţa apare la orizont! Şi nu-i vina lor, este vina „experţilor în non excelenţă” care lucrează permanent la demotivarea tuturor celor din jur. Poate nu eşti neapărat un om de succes, însă poţi să fii. Primul obstacol pe care trebuie să-l înlături sunt multe dintre persoanele din jurul tău care îţi pun piedici mentale permanent, fără să mai vorbesc de piedicile propriu zise.

Din experienţa de training, din experienţa managerială în public şi în privat deopotrivă, am constatat la tot pasul cum unii oameni au devenit nişte experţi în a se automanipula şi în a-i manipula pe ceilalţi. Se manipulează singuri şi refuză excelenţa. Aceşti experţi ai non excelenţei câştigă adepţi la tot pasul. Trebuie să te fereşti de aceştia pe cât poţi de mult.

Cele mai întâlnite forme pe care le îmbracă lupta împotriva excelenţei sunt prinse în replici şi fraze frumoase. De cele mai multe ori aceste forme sunt lustruite atât de mult de către experţii non excelenţei încât ajung să te corupă şi pe tine. Atenţie mărită la aceştia! De obicei ei se manifestă cu eleganţă desăvârşită.

Enumerând formele sub care unii oameni din jurul tău te sabotează obţinem lista de cuvinte de mai jos:

Ignoranţa: “Nu mă interesează acest aspect”

Pesimismul: „Asta nu se poate niciodată”

Frică: „Avem alte priorităţi”

Perfecţionistul: „Eu sunt ok , ceilalţi nu sunt ok, tu nu eşti ok”

Neîncrederea: „Am putea face acest lucru, dar nu este momentul acum”

Neştiinţa: „Nu sunt de acord”

Agresivitatea: „Habar nu ai despre ce vorbeşti”

Incoerenţa: „Ai dreptate….dar…….”

Minciuna: „Nu-mi amintesc exact”

Neputinţa: „Am avut alte lucruri de făcut”

Conformismul: „Nu se face aşa”

Invidia: „hm……”

Aceşti experţi în non excelenţă, de regulă infectează orice ating. Ai mare grijă la ei. Vor încerca întotdeauna să te convingă că ai făcut o afacere proastă, că nu merită, că nu poţi, că nu eşti capabil, că nu are rost, că eşti cu capul în nori, că e greu, că este imposibil, etc.

Este drept că uneori replicile de mai sus pot fi şi de bună credinţă, dar de cele mai multe ori sunt de rea credinţă.

Aceşti oameni, experţii anti-excelenţei, nu sunt altceva decât gunoieri, care îşi aruncă ideile infectate în mintea altora şi în mintea ta. Parcă ar fi plătiţi pentru treaba asta!

Sfatul meu este să ai încredere în potenţialul tău şi să-l duci către excelenţă. Invită-i pe aceşti oameni să-şi ia gunoiul acasă!

În fiecare dintre noi există un potenţial pe care trebuie să-l eliberăm. Aceşti oameni despre care discut în acest articol nu te ajută deloc. Aceşti sabotori externi îţi taie aripile ori de câte ori vrei să faci ceva, astfel încât la un moment dat începi să-i crezi şi să te conformezi normelor. Îi admir pe oamenii care vor mai mult de la ei, care au încredere în potenţialul lor, care încearcă să-şi găsească talentul şi excelenţa. Excelenţa există în fiecare dintre noi, ea nu trebuie decât scoasă la lumină şi şlefuită.

Cu certitudine, după cum observi sunt total împotriva acestei categorii de oamenii. Ştiu că nu sună tocmai umanist această atitudine în care te sfătuiesc să îndepărtezi anumiţi oameni de lângă tine, dar îmi asum această atitudine, fiind convins însă că alegerea îţi aparţine.

Cred că meriti mai mult decât aceste idei sabotoare ale altora, meriţi ideile tale, meriţi excelenţa din tine.

Sunt convins că nu vom fi cu toţii de acord cu ce am scris mai sus. Cred însă că vom fi de acord că nu suntem cu toţii de acord

Marian